O ceartă veche de 26 de ani dintre Mircea Lucescu și un jurnalist turc a ieșit la iveală printr-o scrisoare publică emoționantă. Yalçın Uygun povestește cum antrenorul român i-a închis telefonul în nas, pentru ca apoi să lege o prietenie neașteptată, care a durat decenii.
Conflictul din anul 2000
Totul a pornit în anul 2000, când Mircea Lucescu a preluat conducerea clubului Galatasaray. Echipa venea după câștigarea Cupei UEFA sub comanda lui Fatih Terim, așa că venirea românului nu a fost privită cu ochi buni, mai ales de presa care punea constant presiune pe el. În acest context, jurnalistul Yalçın Uygun a scris o știre pe care acum o regretă profund.
„Drumurile noastre s-au intersectat în 2000, după o știre pe care am produs-o, care era departe de a fi plăcută. Era o știre de nivel inferior, atât prin titlu, cât și prin conținut, care nu merită să fie menționată din nou în aceste rânduri astăzi. Conștiința mea nu era curată. Trebuia să-mi cer scuze și să-i strâng mâna”, a povestit jurnalistul turc.
„Nu vă accept scuzele”
Simțindu-se vinovat, Uygun a încercat să își ceară iertare. L-a contactat pe Lucescu în timp ce Galatasaray era în cantonament în Konstanz, Elveția (chiar înainte de victoria istorică din Supercupa Europei contra lui Real Madrid). Reacția antrenorului a fost însă una de neclintit.
„I-am spus: «Nu știu cât de mult vă vor convinge cuvintele mele, dar în numele ziarului meu și al colegilor mei, îmi cer scuze.» Era foarte furios… «Voi, jurnaliștii, sunteți cu toții la fel. Creați controverse și vă alimentați din ele, iar pe noi ne faceți victime. Nu vă accept scuzele», a spus el și mi-a închis telefonul.”
Dar jurnalistul nu a renunțat. A doua zi, a zburat la Stuttgart și de acolo a condus până în Konstanz pentru a-l confrunta pe antrenor. „M-am prezentat. «Domnule profesor, nu vă voi ocupa timpul. Sunteți bătrânul nostru, iar bătrânii iartă. Ne cerem scuze. Acesta este numărul meu de telefon… Sunați-mă oricând, haideți să vorbim, haideți să discutăm», i-am spus. A fost surprins, dar furia nu i se potolise.” Împăcarea a venit abia la Istanbul, la o cină la Club 29, după ce Galatasaray a învins Real Madrid și a câștigat Supercupa Europei.
Omul din spatele antrenorului
Din acel moment, relația lor s-a transformat complet. Au devenit apropiați, iar Yalçın Uygun a descoperit un om complet diferit de imaginea publică. „Omul acela care mi-a închis telefonul în nas a devenit în cele din urmă cineva cu care mă întâlneam ca într-o familie. A fost unul dintre cei mai umili, servili și muncitori oameni pe care i-ai putea întâlni vreodată. Și, cel mai important, nu avea ego.”
Uygun a povestit un episod relevant. Unul dintre jucătorii cheie ai lui Lucescu a încercat să-l atace, aruncând cu un obiect spre el. Conducerea clubului a vrut să-l amendeze și să-l excludă din lot. Reacția lui Lucescu a fost surprinzătoare: «A-l pedepsi înseamnă a pedepsi clubul. Echipa are nevoie de el. Își va înțelege greșeala. Nu facem asta.» V-ați fi așteptat la asta?
Încrederea dintre cei doi a devenit atât de mare, încât antrenorul îi oferea informații confidențiale. „Am fost martor la sute de lucruri pe care mi le-a spus: «Yalçın, îți spun asta, dar nu scrie».”
Credeți-mă, nu am scris nimic.
Ultima întâlnire și promisiunea finală
Jurnalistul turc l-a văzut ultima dată pe Mircea Lucescu pe 25 martie, la Istanbul, înaintea unui meci cu România. „L-am îmbrățișat strâns. I-am spus: «Mult succes, profesore, dar noi mergem la Campionatul Mondial». El a răspuns: «E un meci greu… Vom vedea, Yalçın. Dar știi, și Turcia este echipa mea».”
Iar scrisoarea sa se încheie cu o promisiune copleșitoare, un ultim gest de respect pentru omul care i-a marcat cariera și viața. „Domnule profesor… Mă bucur atât de mult că te-am cunoscut. Voi fi la București să-mi iau rămas bun de la tine. Voi aduce cu mine tricourile echipelor Galatasaray, Beșiktaș și cel al naționalei Turciei, pe care le-ai iubit atât de mult… Odihnește-te în pace.”
