Până acum, ideea de a fi „drăguță” cu toată lumea era prezentată aproape reflex ca o calitate. Discuția care se conturează acum mută accentul într-un loc mult mai concret: pentru unele femei, lipsa limitelor și auto-neglijarea s-ar putea transforma în stres cronic, iar stresul acesta ar avea efecte reale și în corp, nu doar în minte.
Femeile se află chiar în centrul acestei discuții. Dintre persoanele cu boli autoimune, până la 4 din 5 sunt femei, iar Stanford Medicine estimează că între 24 și 50 de milioane de americani trăiesc cu o astfel de afecțiune. Cifra nu spune că stresul explică singur aceste boli. Arată însă de ce merită privită serios o rutină în care propriile nevoi sunt mereu împinse la final.
Miza e mai mare decât disconfortul de a spune „da” când ai fi vrut, de fapt, să spui „nu”. Psihologul clinician autorizat Dr. Max Doshay, co-fondator și CEO al KMN Psych, explică faptul că stresul cronic poate modifica felul în care funcționează corpul și sistemul imunitar. Aici apare ruptura de perspectivă: asertivitatea, chiar dacă uneori este taxată social drept „scorpie”, apare ca o formă de auto-îngrijire, nu ca egoism.
Potrivit Vice, legătura dintre sănătatea mintală și cea fizică este tot mai des discutată și în cheie culturală, inclusiv prin cărți precum „The Body Keeps the Score” de Bessel van der Kolk. Ideea de fond rămâne simplă și greu de ignorat: corpul nu trece nepăsător prin perioade lungi de tensiune emoțională.
Stresul cronic și riscul de autoimunitate
Dr. Max Doshay nu spune că stresul duce direct, de unul singur, la o boală autoimună. Nu asta este concluzia. El așază stresul într-un tablou mai larg, alături de genetică, factori de mediu, influențe hormonale și stil de viață.
„Stresul în sine nu duce la o boală autoimună; cu toate acestea, stresul cronic poate modifica modul în care funcționezi în propriul corp și în sistemul tău imunitar. Cercetările arată, de asemenea, că stresul psihologic cronic poate duce la inflamație cronică de grad scăzut și/sau poate agrava starea cuiva predispus la autoimunitate sau poate declanșa un puseu activ al bolii. Cel mai corect este să fie considerat ca parte a unui tablou mai larg, care include genetica, factorii de mediu, influențele hormonale și stilul de viață.”
Asta schimbă puțin și felul în care privești vinovăția de zi cu zi. Când îți ignori constant oboseala, nevoia de pauză sau limita clară într-o relație, problema nu mai ține doar de „am fost prea disponibilă”. Poate însemna o stare prelungită de tensiune emoțională, iar corpul poate resimți acest fond.
Dr. Max Doshay leagă reducerea stresului cronic de gesturi foarte concrete, nu de formule spectaculoase: exerciții fizice regulate, somn de calitate, mindfulness, tehnici de respirație profundă, pauze frecvente și o rețea de sprijin social puternică. Pe scurt, genul de rutină care pare banală când e amânată și foarte valoroasă când lipsește.
Limitele nu te fac rea, ci mai atentă cu tine
Partea delicată, mai ales pentru multe femei, este că stabilirea limitelor vine adesea cu etichete. În practică, un „nu pot acum”, „am nevoie de o pauză” sau „nu îmi face bine ritmul acesta” poate fi interpretat rece de cei din jur. Totuși, în logica explicată de psiholog, aceste limite nu sunt o pedeapsă pentru ceilalți, ci o formă de protecție pentru tine.
„Stabilirea unor limite sănătoase nu împiedică îmbolnăvirea, dar poate ajuta la reducerea stresului cronic care își pune amprenta atât asupra minții, cât și asupra corpului. Oamenii care își ignoră constant propriile nevoi se află adesea în stări prelungite de tensiune emoțională. Să spui nu, să renunți la vinovăția inutilă și să te tratezi cu compasiune poate îmbunătăți somnul, reduce nivelul de stres și sprijini obiceiuri zilnice mai sănătoase pentru a beneficia sănătății fizice pe termen lung.”
Observă și nuanța importantă: limitele sănătoase nu sunt prezentate ca o garanție că boala nu apare. Ar putea însă reduce exact acel stres cronic care apasă în timp pe somn, pe nivelul de tensiune și pe rutina zilnică. Iar asta contează.
Nici primele semne fizice ale auto-neglijării nu sunt detaliate aici în mod specific. Ce se știe este legătura cu somnul mai slab, stresul crescut și dificultatea de a păstra obiceiuri zilnice sănătoase. Când astfel de probleme se adună și devin regulă, nu excepție, o discuție cu un psiholog sau cu medicul curant poate fi un pas mai util decât încă o rundă de forțare a propriei rezistențe.
Dr. Max Doshay revine și la ideea de rutină, poate cea mai puțin spectaculoasă și una dintre cele mai importante.
„Activitățile regulate și dezvoltarea unor rutine zilnice sănătoase ajută corpul să se vindece de stresul excesiv prin începerea unui proces de reglare a sistemului nervos prin obiceiuri și comportamente de rutină.”
Citește și:
- Clorul nu ucide toți microbii din piscină imediat. Cinci gesturi simple te protejează de infecții în această vară
- Dieta mediteraneeană activează două microproteine esențiale. Cum protejează inima și creierul de boli grave
- Milioane de oameni călătoresc ore întregi vara aceasta. Ce obiceiuri simple îți protejează spatele pe drum
