Diferența dintre OCD și OCPD: Cauze și Tratamente

Perfecționismul, nevoia de ordine și termenul „obsesiv-compulsiv” sunt adesea puse în aceeași frază. Însă tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) sunt două diagnostice distincte, care afectează viața sau familia în moduri diferite.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

În cazul OCD, comportamentul este motivat de frică. Este vorba despre obsesii, gânduri, imagini sau impulsuri nedorite care aduc anxietate, rușine, vinovăție sau teamă, și despre compulsii, adică ritualuri efectuate pentru a reduce tensiunea: verificări repetate, spălat excesiv pe mâini, numărat, aranjarea obiectelor sau repetarea mentală a unor cuvinte ori rugăciuni. Persoana conștientizează că reacția este exagerată, dar anxietatea devine atât de puternică, încât nu se poate opri.

Cum se manifestă OCD în viața de zi cu zi

Această distincție schimbă mult felul în care priviți o persoană apropiată. Când observați ritualuri care par „fără sens”, nu este vorba despre un capriciu sau despre cineva doar foarte atent. În formele severe de OCD, se pot pierde ore întregi zilnic cu astfel de ritualuri. Unele persoane ajung să evite locuri, iar relațiile, serviciul și viața de familie ajung să se restrângă în jurul fricii.

În OCPD, lucrurile stau altfel. Aici nu există obsesii și compulsii, ci un tipar persistent de perfecționism, ordine și control. Persoana crede că lucrurile trebuie făcute într-un anumit fel, considerat singurul corect. Rigiditatea devine principala problemă: mult timp pierdut în detalii, dificultate de a delega, tendința de a corecta sau reface totul, însoțită de senzația că nimic nu este suficient de bine.

Aceasta este și una dintre cele mai importante diferențe, cum relatează Psychologies. În cazul OCPD, persoana nu percepe întotdeauna propriul mod de funcționare ca pe o problemă. Îl consideră firesc și poate atribui tensiunile „superficialității” celorlalți. În OCD, dimpotrivă, omul trăiește adesea cu sentimentul apăsător că reacția lui este exagerată, dar nu reușește să o oprească.

În familie, ambele variante pot obosi pe toți, dar în moduri diferite. La o persoană cu OCD, cei din jur ajung uneori să participe la ritualuri sau să ofere reasigurări repetate, doar pentru a calma anxietatea de moment. Când cineva are OCPD, casa se organizează în jurul regulilor rigide și al controlului. Partenerul vrea ca totul să iasă impecabil sau partenera simte că numai varianta ei este bună, iar ceilalți se adaptează pentru a evita conflictul.

Ajutorul diferă în cele două situații

Pentru OCD, intervențiile validate științific includ terapia cognitiv-comportamentală, în special expunerea cu prevenirea răspunsului (ERP), iar în unele cazuri și tratamentul medicamentos. Ajutorul este construit exact pentru mecanismul anxietății care întreține ritualurile, nu este o chestiune de „mai multă voință”.

Pentru OCPD, schimbarea vine de obicei mai lent. Psihoterapia poate ajuta la flexibilizarea modului de gândire, la relații mai puțin tensionate și la reducerea suferinței produse de perfecționism și control. Aici nu se lucrează cu ritualuri alimentate de frică, ci cu un stil rigid care apasă asupra vieții de zi cu zi.

Diferența dintre cele două contează mai ales când alegeți cum reacționați. Puteți minimaliza totul spunând că omul „e doar fixist” sau puteți vedea dacă în spate stau frica și ritualurile ori nevoia de control și perfecțiune. De aici începe și drumul spre ajutorul potrivit, fie pentru dumneavoastră, fie pentru cineva drag. Dacă recunoașteți una dintre aceste dinamici acasă, direcția utilă este sprijinul specializat, pentru că OCD și OCPD cer abordări diferite.

Citește și: