Copiii lăudați că sunt „deștepți” au trișat mai des într-un studiu. Ce pot înțelege părinții de aici

Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google

„Ești foarte deștept” poate suna ca unul dintre cele mai bune complimente pe care i le poți face unui copil. Un studiu realizat în China sugerează însă că, spus după o reușită, acest tip de laudă poate veni la pachet cu mai multă presiune și cu un risc mai mare de trișat ulterior, potrivit The Conversation.

64,3% dintre copiii cărora li s-a spus că au reușit pentru că sunt deștepți au trișat mai târziu, într-o sarcină în care adultul ieșea din încăpere. Proporția a fost de 35,7% la cei lăudați pentru efort, de 38,1% la cei cărora li s-a spus că au avut noroc, de 21,4% la copiii care au auzit că întrebările au fost ușoare și de 35,7% în grupul fără explicație.

Cercetarea a fost realizată în China, pe 210 copii cu vârste între 5 și 6 ani, proveniți din medii urbane, de clasă mijlocie, și a fost publicată în Journal of Educational Psychology. În două experimente, preșcolarii au primit mai întâi un test ușor de numărare, conceput astfel încât să reușească.

După test, adulții le-au explicat succesul în moduri diferite: prin inteligență, efort, noroc sau faptul că întrebările au fost simple. Un grup nu a primit nicio explicație. A urmat un test scurt în care copiii aveau ocazia să tragă cu ochiul după ce adultul părăsea încăperea.

Autorii sugerează că, atunci când un copil aude că a reușit pentru că este „deștept”, poate simți că trebuie să păstreze această imagine și să evite rușinea dacă următoarea sarcină devine dificilă.

Asta poate duce la renunțare, la mai puțin efort sau la trișat atunci când exercițiul este obligatoriu. Lauda pentru efort este prezentată ca o alternativă, pentru că efortul ține de ceva ce copilul poate controla, iar exersarea contribuie la dezvoltarea competenței.

Cercetările citate arată totuși că lauda pentru efort nu îmbunătățește de fiecare dată rezultatele la învățare. Ea nu are însă dezavantaje cunoscute în felul în care este aplicată. Subiectul a fost relatat și de Phys.org.

Onestitatea poate fi susținută prin reguli clare și aprecierea caracterului

Alte rezultate din aceeași linie de cercetare arată că onestitatea poate fi susținută mai direct. Când copilului i se cere să promită că nu va trișa sau când primește apreciere pentru caracterul lui pozitiv, trișatul apare mai rar.

Într-un experiment separat, preșcolarii cărora li s-a spus „Știu copii din clasa ta și mi-au spus că ești un copil bun” au trișat mai puțin decât cei cărora nu li s-a spus nimic. Copiii cărora le era teamă că vor avea probleme au fost, în schimb, mai puțin predispuși să spună adevărul.

Trișatul nu ține doar de controlul impulsurilor. În perioada preșcolară, copiii încep să înțeleagă ce gândește celălalt și cum pot face pe cineva să creadă o realitate falsă. Pe măsură ce cresc, devin mai atenți la beneficiile trișatului, la riscul de a fi prinși și la felul în care se văd pe ei înșiși.

Copiii și adolescenții au spus în alte cercetări că trișează mai ales pentru a evita consecințe negative. Într-un studiu din 2008, elevii au indicat lipsa de interes pentru materie și presiunea rezultatelor drept motive pentru trișatul la școală.

Presiunea rezultatelor poate crește riscul de trișat

Mediile școlare foarte competitive pot face trișatul mai probabil, pentru că măresc atât beneficiile succesului, cât și costul eșecului. Într-o cercetare pe elevi chinezi de clasa a opta, cei care au trișat când și-au corectat singuri testele au fost mai puțin predispuși să învețe ulterior răspunsul corect.

De aici vine și recomandarea practică pentru părinți și profesori: să vorbească despre învățare mai mult decât despre performanță, să reducă presiunea pusă pe rezultate, să discute calm de ce trișatul nu este o alegere bună și să ofere ei înșiși exemple de onestitate. Cercetarea este semnată de Li Zhao și are titlul When ‘you are smart’ backfires: Adult ability attributions of young children’s success increase test cheating.

Citește și: