Știm cu toatele imaginea iconică a lui Marilyn Monroe, cu rochia albă suflată de vânt și zâmbetul orbitor pe care îl afișa mereu în fața camerelor. Dar te-ai gândit vreodată cum arăta ea cu adevărat când se stingeau reflectoarele și rămânea doar femeia din spatele mitului? O întâlnire întâmplătoare din anii ’50 ne dezvăluie o persoană epuizată, nemachiată, care semăna mai degrabă cu o chelneriță obosită în ziua ei liberă decât cu o zeiță absolută a ecranului.
Povestea ei ne atinge pe toate, pentru că vorbește direct despre presiunea imensă de a fi perfectă și despre vulnerabilitatea ascunsă sub un chip impecabil. Dincolo de strălucirea Hollywood-ului, viața ei a fost o luptă continuă pentru a fi iubită, validată și înțeleasă într-o lume a bărbaților care voia doar să o consume și să o vândă pe bucăți.
Discuția revine mereu în actualitate tocmai prin prisma modului în care alții au ales să îi spună povestea după moartea ei. Scriitorul Norman Mailer a publicat o biografie masivă, plină de fotografii glossy, dar și de speculații intime, încercând să o transforme pe Marilyn într-un simplu simbol existențial al Americii, folosind dramele ei personale pentru a vinde cărți.
RecomandăriAdevărul despre rutina lui Marilyn Monroe. Ce punea de fapt pe ten în fiecare dimineațăFemeia reală pe care puțini au cunoscut-o
Într-o analiză publicată recent din arhivele Vogue, autoarea Jean Stafford desființează biografia scrisă de Mailer și ne aduce aminte de femeia reală pe care a întâlnit-o personal. Prima lor interacțiune a avut loc într-o după-amiază fierbinte de iulie, în Westport, Connecticut. Marilyn fusese adusă acolo de fotograful Milton Greene pentru a învăța să facă schi nautic pe Long Island Sound, departe de ochii curioșilor.
Iar realitatea era departe de coperțile revistelor. fără machiaj, fața ei era banală, părul avea nevoie disperată de o perie, era ușor plinuță, iar atitudinea ei era atât de blândă și supusă încât autoarea abia își amintește dacă a scos vreun cuvânt. Zece ani mai târziu, lucrurile stăteau puțin diferit. Pe platourile de filmare din Nevada pentru pelicula The Misfits, Marilyn era vizibil devastată pe interior. Părea atât de pierdută și cu inima frântă încât ar fi trezit instinctul matern și într-o piatră.
„Autorul este în mod deliberat iritant pentru a se ridica la înălțimea reputației sale de cel mai iritant scriitor din America.” – Jean Stafford, Autoare
Stafford îl critică dur pe Mailer pentru că a umplut cartea cu „factoide” (un termen pentru fapte care nu au existat înainte de a apărea inventate în presă) și pentru că a analizat viața actriței cu o curiozitate nesănătoasă, deși el nu o întâlnise niciodată.
RecomandăriSuccesul a venit abia la 56 de ani. Adevărul dureros despre regretatul Chadwick BosemanCăutarea disperată a unei familii
Să fim serioase, traumele din copilărie lasă urme adânci. Norma Jean Baker a fost o orfană mutată dintr-o casă de plasament în alta, abuzată și măritată la doar șaisprezece ani cu Jim Dougherty. Ca tânără soție, s-a aruncat cu disperare în rolul de gospodină, încercând să mențină un apartament imaculat. Numai că era o bucătăreasă groaznică. Soțul ei își amintea că îi servea mese compuse doar din mazăre și morcovi, pur și simplu pentru că îi plăceau culorile pe farfurie.
Apoi a urmat mariajul cu Joe DiMaggio, o poveste care ne-a ținut pe toate cu sufletul la gură. El voia o soție tradițională, o casă adevărată și copii, dar ea era deja orbită de ambiția pentru celebritate. Nu a funcționat. Și totuși, Marilyn voia mai mult de la viață, avea aspirații intelectuale puternice pe care lumea refuza să i le recunoască.
RecomandăriSute de femei se îmbracă în Marilyn Monroe pentru a doborî un record mondial Guinness. Evenimentul marchează 100 de ani de la nașterea divei.Așa a ajuns să se îndrăgostească de dramaturgul Arthur Miller. Când l-a cunoscut la o petrecere, a fost complet fascinată de el, mărturisindu-i antrenoarei sale de actorie un detaliu profund intim și bizar.
„Vezi degetul ăsta de la picior? Ei bine, a stat și m-a ținut de deget și ne-am uitat unul în ochii celuilalt aproape toată seara.” – Marilyn Monroe, Actriță
Prețul teribil plătit pentru succes
Pe platourile de filmare, viața alături de ea devenise un chin pentru colegi. Întârzia constant, nu își putea aminti replicile și se lupta cu o insomnie cruntă. Pielea ei își pierdea strălucirea, lua în greutate și se prăbușea adesea pe set, refugiindu-se în pastile și alcool pentru a face față presiunii uriașe.
Detaliile sunt pur și simplu sfâșietoare.
În ultimii doi ani de viață, rătăcea fără sens între New York și California. În dulapurile apartamentului ei din New York, zeci de rochii de seară superbe și haine scumpe de blană erau așezate pe umerașe ieftine de sârmă (o imagine a capitulării în fața disperării, extrem de tristă și dureroasă). Sfârșitul a venit exact așa cum părea inevitabil, încercând să oprească insomnia și dezamăgirile amare cu o mână de pastile și prea multă vodcă, singură în patul ei din sudul Californiei.
„Oriunde s-ar afla acea biată femeie, sper că poartă o rochie de dimie albă și a învățat să citească A Child’s Garden of Verses și nimeni nu încearcă să i-l bage pe gât pe Tom Paine.” – Ann Honeycutt, Prietenă a autoarei
În ciuda fațadei ei de femeie dură și egocentrică, Marilyn a rămas mereu o orfană vulnerabilă, prea înfometată de iubire pentru a fi vreodată satisfăcută cu adevărat. Cărțile și filmele despre ea vor continua probabil să apară an de an, alimentând un mit nesfârșit. Rămâne însă întrebarea dacă publicul va învăța vreodată să privească dincolo de zâmbetul ei perfect, spre umerașele de sârmă din dulapul unei femei care voia doar să fie salvată.
