David Allan Coe, legenda muzicii country și omul din spatele celebrului imn al demisiei „Take This Job and Shove It”, s-a stins din viață la 86 de ani. Vestea a fost confirmată chiar de soția sa, Kimberly Coe, lăsând în urmă o moștenire muzicală complexă, care a definit un întreg curent artistic.
O voce care nu va fi uitată
Confirmarea decesului a venit printr-o declarație emoționantă a soției sale, Kimberly, care a subliniat impactul uriaș pe care Coe l-a avut asupra muzicii. Ea a transmis un mesaj plin de iubire și admirație, rugând publicul să nu-i uite niciodată contribuția. „Unul dintre cei mai buni cântăreți, compozitori și artiști ai timpului nostru, care nu va fi niciodată uitat. Soțul meu, prietenul meu, confidentul meu și viața mea pentru mulți ani. Nu-l voi uita niciodată și nu vreau ca nimeni altcineva să-l uite vreodată”, a declarat Kimberly Coe. cauza morții nu a fost făcută publică.
De la școala de corecție la imnuri nemuritoare
Născut în 1939 în Akron, Ohio, Coe a avut un parcurs de viață demn de un film. Iar parcursul său nu a fost deloc unul lin. A ajuns la școala de corecție la vârsta de doar nouă ani și a petrecut următoarele două decenii intrând și ieșind din diverse centre de detenție, cu acuzații care au inclus furt calificat de mașini și posesie de unelte de efracție.
Eliberat în 1967, s-a mutat în Nashville și și-a început cariera într-un mod total neconvențional. A locuit într-un dric parcat în fața celebrului Ryman Auditorium, unde și cânta, purtând costume cu strasuri și o mască în stilul Lone Ranger, sub numele de scenă „Misteriosul Cowboy cu Strasuri”.
Un început deloc convențional, nu-i așa?
Talentul său de compozitor a explodat rapid. A scris hitul numărul 1 al Tanyei Tucker din 1973, „Would You Lay With Me (In a Field of Stone)”, dar și celebra piesă a lui Johnny Paycheck, „Take This Job and Shove It” (o piesă care a ajuns No 1 în 1977 și a devenit un veritabil imn pentru oricine s-a săturat de jobul său).
Un rebel cu o carieră de șase decenii
David Allan Coe a fost o figură centrală a mișcării „outlaw country”, alături de nume uriașe precum Willie Nelson și Waylon Jennings. A semnat cu Columbia Records și și-a lansat albumul de debut la o casă de discuri majoră, „The Mysterious Rhinestone Cowboy”, în 1974. Un an mai târziu, în 1975, a urmat „Once Upon a Rhyme”, care includea și versiunea sa a piesei „You Never Even Called Me by My Name”.
Pe parcursul unei cariere de aproape șase decenii, a lansat peste 40 de albume. Într-o retrospectivă a carierei sale, Independent amintește că, dincolo de piesele scrise pentru alții, Coe a avut propriile sale hituri, precum „The Ride” și „Mona Lisa Lost Her Smile”, care i-au consolidat statutul de legendă.
Partea întunecată a legendei
Numai că povestea lui Coe are și o latură mai puțin strălucitoare, marcată de controverse. Cariera sa a fost umbrită de lansarea a două albume independente, catalogate drept „X-rated” (interzise minorilor): „Nothing Sacred” (1978) și „Underground Album” (1982). Aceste materiale au atras critici dure pentru folosirea de insulte rasiale și limbaj misogin. Până la urmă, Coe s-a apărat spunând că materialele respective au fost gândite ca o parodie, însă controversa l-a urmărit de-a lungul anilor, adăugând un strat de complexitate imaginii sale de rebel al muzicii americane.
