Emma Bord, o antrenoare personală de 41 de ani și mamă a trei copii, a reușit o performanță incredibilă. Pentru a-și marca aniversarea de 40 de ani, a alergat șase maratoane din seria World Marathon Majors (Tokyo, Boston, New York, Londra, Berlin și Chicago) în decursul a doar douăsprezece luni. Si totusi, povestea ei nu a început cu planuri mărețe, ci cu un simplu pariu.
De la un pariu la maratonistă
Deși pare că s-a născut pentru a alerga, lucrurile stau puțin diferit. „Am început să alerg cu tatăl meu la sală când aveam vreo 11 ani,” își amintește ea. Prima cursă serioasă a venit însă mult mai târziu, la universitate, când a fost provocată să participe la Maratonul Londrei din 2005.
Nu a fost un start glorios. Ba chiar deloc. „Cursa aceea a fost o adevărată luptă!,” râde Bord. „Îmi amintesc că am trecut de Tower Bridge și am simțit că nu mai pot continua, dar am reușit să termin în cinci ore și 12 minute.”
Iar despre pregătirea de atunci, hai să fim serioși. „Mă uit în urmă la primul meu maraton și râd – nu aș fi putut fi mai puțin pregătită! Nu am purtat ceas, nu am luat geluri energizante și am făcut o inflamație la tibie la jumătatea antrenamentului, așa că am înotat de câteva ori pe săptămână și am presupus că va fi de ajuns. Habar n-aveam, dar, într-un fel, a fost și frumos așa.”
Maternitatea a schimbat totul
Schimbarea reală a venit în 2016, când a devenit mamă. După ce fiica ei cea mare a petrecut o perioadă în unitatea de terapie intensivă neonatală, Emma a primit un loc la semimaratonul Royal Parks și a decis să alerge pentru a strânge fonduri. „A fost aproape o coincidență fericită că aceste două schimbări majore din viața mea s-au întâmplat simultan,” povestește ea. „Deși mereu mă bucurasem de spațiul mental pe care mi-l oferea alergatul, odată ce am avut-o pe fiica mea, a devenit și mai important să găsesc acel timp pentru mine. Și credeți-mă, ironia nu-mi scapă, căci pe măsură ce am devenit mai ocupată ca niciodată, a trebuit să-mi fac timp și pentru alergat!”
V-ați fi gândit vreodată că tocmai atunci, în cea mai aglomerată perioadă, a găsit cea mai mare motivație?
„Uneori îmi doresc să fi început să alerg mai devreme. Când văd influenceri de 20 de ani care se apucă de asta, regret că nu am avut mai mult timp să mă dedic – dar, pe de altă parte, acum folosesc alergatul într-un mod diferit, iar «de ce-ul» meu este altul. Copiii mei sunt atât de implicați în alergările mele, mă întreabă mereu cum mă descurc și ce maraton urmează.”
Copiii sunt acum cei mai mari fani.
„Când văd copiii entuziasmați de alergat, este uimitor, și despre asta ar trebui să fie vorba,” adaugă ea.
Accidentul care i-a dat o nouă perspectivă
Seria celor șase maratoane nu a fost deloc planificată. „Nu mi-am propus niciodată să alerg șase maratoane într-un an,” dezvăluie ea. Totul a pornit de la dorința de a alerga la New York la 40 de ani. „Am fost uimită de cât de incredibil a fost să alerg un maraton în altă țară – este o experiență atât de uimitoare. Auzisem de maratoanele majore, dar nu am considerat niciodată că ar fi ceva ce aș putea face – la urma urmei, uram zborul!”
Numai ca soarta a avut alte planuri. A fost acceptată la Tokyo, apoi s-a calificat la Boston și lucrurile au scăpat de sub control. Dar în spatele acestei determinări se ascunde o poveste personală cutremurătoare.
„În 2019, soțul meu a avut un accident îngrozitor,” povestește Emma. „Practic (credem noi) a avut o criză și a căzut la ieșirea din duș, lovindu-se cu capul de noptieră. Ceea ce am văzut nu pot descrie. Îi țâșnea sânge din cap, avea convulsii și nu știa cine sunt. Medicii de pe ambulanța aeriană au trebuit să-l inducă în comă pentru a-i proteja creierul. A fost cel mai stresant moment din viața mea, dar nu încape îndoială că răspunsul lor rapid i-a salvat viața. Și de aceea, de fiecare dată când antrenamentul părea greu, sau nu voiam să mă urc în avion, sau eram accidentată, mă gândeam doar la banii pe care îi strângeam – și am trecut prin acel moment oribil, așa că pot trece și prin asta.”
Sfaturi de la o campioană
Emma Bord oferă câteva sfaturi esențiale pentru oricine se pregătește de un maraton, indiferent de nivel.
- Uită de cronometru. „Nu te stresa cu privire la cât de repede sau cât de departe alergi. Doar bucură-te. Punerea presiunii timpului distruge întreaga experiență – nu suntem atleți de elită, așa că timpul chiar nu contează!”
- Nutriția este cheia. „Există ideea că trebuie doar să te încarci cu carbohidrați și să alergi, dar e mai mult de atât. Este multă încercare și eroare, dar merită absolut să ceri sfatul unui expert.”
- Concentrează-te pe „de ce”. „Mai presus de orice, încearcă să-ți amintești de ce faci asta. Când ești accidentat sau obosit, trebuie să te concentrezi pe motivul tău și să vizualizezi linia de sosire.”
- Antrenează-ți mintea. „Alergarea unui maraton este o bătălie mentală, la fel de mult ca una fizică. Corpul tău (dacă te-ai antrenat corect) poate reuși, dar trebuie să elimini îndoiala de sine. Discursul interior contează!”
- Ia-o pas cu pas. „Pentru a ajuta la rezistența mentală, încearcă să împarți cursa în bucăți mai ușor de gestionat. Pentru Londra, mă motivez adesea căutând repere (zece minute până la Big Ben, și așa mai departe).”
Recent, Emma s-a pregătit ca ghid de alergare pentru maraton și va finaliza cursa de la Londra din acest an ca alergător de sprijin, alături de un partener găsit prin Fundația Richard Whitehead. „Sunt atât de entuziasmată să fac asta! Va fi o experiență complet diferită, dar știu că pot reuși, iar acum este timpul să arăt cuiva care nu crede că poate alerga că putem face lucruri grele. Va fi ceva special, anul acesta.”
