Jane Locke, o femeie în vârstă de 66 de ani din Hampshire, a trecut printr-o experiență terifiantă. Inițial, a crezut că suferă de hemoroizi, însă diagnosticul a fost mult mai grav: cancer rectal. Lupta ei pentru viață a atins un punct critic atunci când o reacție alergică severă la chimioterapie a adus-o la un pas de moarte, fiind internată de urgență timp de nouă zile.
Un diagnostic șocant pe masa de operație
Totul a început în ianuarie 2021, când Jane a observat simptome pe care le-a asociat cu hemoroizii, precum sânge după scaun și un nodul în zona anală. Fără nicio îmbunătățire, în iulie a decis să meargă la medicul de familie. Acesta i-a confirmat starea bună de sănătate, cu o singură excepție. „Mi-au spus: ești cea mai în formă persoană pe care o am în evidențe la grupa ta de vârstă, cu excepția acestui nodul”, își amintește Jane. Doar șase săptămâni mai târziu, în septembrie, a ajuns la Spitalul Royal Bournemouth pentru ceea ce credea că va fi o simplă intervenție de eliminare a hemoroizilor.
Realitatea a lovit-o însă direct pe masa de operație. „Eram pe masa de operație, iar chirurgul și-a introdus degetele în mine și a spus imediat: «Acesta este cancer rectal»”, a povestit femeia. Deși nu a fost surprinsă, impactul asupra familiei a fost devastator. „A fost un șoc foarte mare pentru soțul meu, pentru că întreaga operație s-a oprit acolo și nu au mai făcut nimic altceva.”
Reacția la aflarea veștii și planul de tratament
Confruntată cu un diagnostic atât de dur, prima reacție a lui Jane a fost una surprinzător de pragmatică. Să fim serioși, cine se gândește la yoga într-un astfel de moment? Ei bine, ea a făcut-o. „Prima mea reacție a fost să întreb dacă mai pot face yoga!”, a mărturisit ea. Ulterior, medicii i-au explicat posibilitatea de a avea nevoie de o pungă de stomă și stadiile bolii. Au urmat două săptămâni de investigații, inclusiv o biopsie și scanări CT și RMN.
Vestea că nodulul nu putea fi extirpat din cauza riscului de „sângerare masivă” a fost „destul de supărătoare”. Trei săptămâni mai târziu, a primit confirmarea: cancer rectal în stadiul I, fără necesitatea unei pungi de stomă. „A fost o ușurare, dar bomba a fost că trebuia să fac chimioterapie și radioterapie în fiecare zi, cu excepția weekendurilor, timp de șase săptămâni”, a spus Jane.
La un pas de moarte din cauza chimioterapiei
Tratamentul a început în noiembrie 2021 la Spitalul Poole. După aproximativ două săptămâni, în urma unei ședințe de radioterapie, Jane a început să se simtă „amețită și pur și simplu puțin ciudat”. A urmat o reacție alergică severă la pastilele de chimioterapie, pe care până atunci le tolerase. Corpul ei a început să se umfle rapid, iar medicii au intervenit de urgență. „Când eram în spital, mi-am privit corpul cum începe să se umfle – picioarele mi s-au umplut de lichid, coapsele mi se măreau și îmi priveam corpul cum se extinde. Dintr-o dată, erau medici peste tot și toată lumea se agita. Au spus că aș fi putut muri”, își amintește ea.
Medicii i-au prezentat două opțiuni sumbre. „Au spus că ar trebui să mă opereze pentru a elimina toată inflamația și că aș putea muri ca urmare a intervenției, sau aș fi bine dacă m-ar monitoriza.” A urmat o perioadă de monitorizare intensă de nouă zile, timp în care a primit diuretice și perfuzii, abia putând să meargă. În spital, și-a găsit puterea de a-i ajuta pe alți pacienți cu tehnici de meditație, o experiență pe care a descris-o drept „vindecătoare”.
Recuperarea și o nouă perspectivă asupra vieții
După stabilizare, Jane s-a întors acasă și a continuat radioterapia până pe 23 decembrie 2021. Perioada a fost extrem de dificilă. „A devenit mai greu pentru că radioterapia mi-a ars pielea de sub buric până în partea de sus a coapselor”, a explicat ea. „Arăta de parcă aș fi avut o arsură solară teribilă, era chinuitor. M-am simțit groaznic încă două sau trei săptămâni după oprirea tratamentului – trebuia să mă târăsc din pat.”
Eforturile și suferința au dat roade. În august 2022, după o serie de controale regulate, a primit vestea că este vindecată. Reacția ei a fost, din nou, una practică: „Am spus grozav, dar dacă revine, unde se duce? Au spus că s-ar putea extinde la intestin, dar nu au găsit nimic.” De la diagnosticul de cancer, Jane spune că nu mai „amână lucrurile” și privește viața cu alți ochi. Acum, existența ei este „mai strălucitoare, mai colorată, mai imediată”. Continuă să meargă la controale și folosește meditația, în special un program numit „Miracle of Mind” de la Fundația Isha, pentru a-și gestiona anxietatea dintre programări.
