Când tăcerea nu e de aur: boala fără simptome în stadii incipiente
Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent tip de cancer la femei la nivel global, cu 660.000 de cazuri noi estimate în 2022. O boală care a provocat 350.000 de decese în același an, dintre care 94% în țări cu venituri mici și medii. Paradoxul tragic este că acest tip de cancer poate fi vindecat dacă este depistat la timp, iar leziunile precanceroase pot fi tratate printr-o procedură simplă și eficientă. Problema? În stadiile incipiente, boala este de obicei complet asimptomatică. Tocmai de aceea, controalele ginecologice regulate sunt vitale. Când simptomele apar, ele nu trebuie ignorate niciodată, pentru că pot semnala că boala a avansat.
Cuprins
Cauza principală în spatele a aproape 95% dintre cazurile de cancer de col uterin este infecția persistentă cu anumite tulpini oncogene ale virusului Papiloma Uman (HPV). HPV este o infecție cu transmitere sexuală extrem de comună; aproape toți oamenii activi sexual se vor infecta la un moment dat în viață, de obicei fără simptome. În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar elimină virusul în mod natural. Doar că, la un procent mic de persoane, infecția persistă și poate duce, în decurs de 15-20 de ani, la dezvoltarea de celule anormale care se transformă în cancer. La femeile cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele care trăiesc cu HIV, acest proces poate fi mult mai rapid, durând doar 5-10 ani.
Cele 5 semnale de alarmă pe care corpul ți le transmite
Atunci când cancerul cervical începe să se dezvolte și să invadeze țesuturile învecinate, apar primele semne. Este crucial să discuți cu un medic ginecolog despre oricare dintre următoarele manifestări, chiar dacă pot semnala și alte probleme de sănătate mai puțin grave.
1. Sângerări vaginale anormale. Acesta este cel mai frecvent și mai timpuriu simptom. Orice sângerare în afara ciclului menstrual trebuie investigată. Fii atentă la sângerări intermenstruale (spotting), sângerări după contactul sexual, sângerări după instalarea menopauzei sau menstruații care sunt mai abundente sau durează mai mult decât de obicei. Acestea pot indica o problemă la nivelul colului uterin.
2. Secreții vaginale neobișnuite. O modificare a secrețiilor vaginale, fără o cauză infecțioasă evidentă, poate fi un semnal de alarmă. Aceste secreții pot fi apoase, pot conține urme de sânge și pot avea un miros neplăcut. Ele apar atunci când tumora începe să afecteze celulele colului uterin.
3. Durere în timpul contactului sexual (dispareunie). Durerea resimțită în timpul actului sexual nu este normală și poate fi un simptom al mai multor afecțiuni ginecologice, inclusiv al cancerului de col uterin. Presiunea exercitată asupra colului afectat de tumoră poate provoca disconfort sau durere.
4. Durere pelvină. O durere surdă sau ascuțită în zona pelvină, care nu este legată de ciclul menstrual, poate indica o extindere a cancerului. Durerea poate fi constantă sau intermitentă și este un motiv serios pentru a programa un consult medical.
5. Simptome ale bolii avansate. Pe măsură ce cancerul se extinde la alte organe, simptomele devin mai severe și mai generalizate. Acestea pot include: pierdere inexplicabilă în greutate, oboseală cronică (astenie), umflarea picioarelor (edem), dureri de spate sau de picioare și sângerări vaginale masive. În aceste stadii, cancerul poate afecta vezica urinară sau rectul, provocând probleme urinare sau intestinale.
De la suspiciune la diagnostic: Ce se întâmplă la medic
Dacă prezinți oricare dintre simptomele de mai sus, medicul ginecolog va demara o serie de investigații pentru a stabili un diagnostic clar. Majoritatea ghidurilor medicale sugerează începerea screeningului pentru cancerul cervical în jurul vârstei de 21 de ani. Testele de bază sunt testul Babeș-Papanicolau, care detectează celule anormale, și testul de genotipare HPV, care identifică prezența tulpinilor de virus cu risc înalt.
În cazul unui rezultat suspect, următorul pas este de obicei colposcopia. Aceasta este o examinare a colului uterin cu un microscop special, care permite medicului să vizualizeze în detaliu orice leziune. Dacă se identifică o zonă anormală, se va preleva o mică mostră de țesut (biopsie) pentru analiză histopatologică. Doar biopsia poate confirma cu certitudine diagnosticul de cancer. Odată confirmat, se vor efectua investigații imagistice avansate (CT, RMN, PET-CT) pentru a determina stadiul bolii, adică cât de mult s-a extins cancerul. De acest stadiu depinde planul de tratament, care poate include chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapie țintită sau imunoterapie.
Prevenția bate boala: Vaccinarea și screeningul, esențiale
Vestea bună este că acest tip de cancer este în mare parte prevenibil. Există două instrumente extrem de puternice în lupta împotriva bolii. Primul este vaccinarea HPV, recomandată prioritar fetelor cu vârste între 9 și 14 ani, înainte de începerea vieții sexuale. Vaccinurile actuale protejează împotriva principalelor tulpini HPV care cauzează aproximativ 76% din totalul cancerelor de col uterin. Unele țări au ales să vaccineze și băieții, pentru a reduce prevalența virusului în comunitate.
Al doilea pilon este screeningul regulat. Deoarece leziunile precanceroase nu provoacă simptome, testarea periodică este singura modalitate de a le descoperi și trata înainte de a deveni maligne. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă femeilor să efectueze un test de înaltă performanță (cum ar fi testul HPV) la fiecare 5-10 ani, începând cu vârsta de 30 de ani. Femeile care trăiesc cu HIV ar trebui să fie testate mai des, la fiecare 3-5 ani, începând de la 25 de ani. Obiectivul global este ca fiecare femeie să beneficieze de cel puțin două testări pe parcursul vieții, până la 35 și, respectiv, 45 de ani.
Toate țările lumii s-au angajat să elimine cancerul de col uterin ca problemă de sănătate publică. Strategia OMS stabilește trei ținte clare pentru anul 2030: 90% dintre fete să fie complet vaccinate anti-HPV până la vârsta de 15 ani, 70% dintre femei să fie testate prin screening cu un test de înaltă performanță până la 35 și 45 de ani, și 90% dintre femeile diagnosticate cu o boală cervicală să primească tratament. Atingerea acestor obiective ar putea preveni 74 de milioane de noi cazuri și 62 de milioane de decese până în 2120, transformând o boală mortală într-o amintire a trecutului.
