În inima agricolă a Sri Lankăi, un proiect inedit rescrie viitorul fermierilor locali, oferindu-le o alternativă la capcana datoriilor și la dependența de chimicale. Inițiativa, lansată în 2025 de firma britanică Mygroup, își propune să reînvie practicile antice de cultivare a bumbacului, dar cu o abordare modernă, regenerativă. Iar rezultatele încep deja să se vadă.
O nouă speranță pentru fermierii prinși în capcană
Pentru mulți fermieri din regiunea Monaragala, viața înseamnă un ciclu nesfârșit de muncă pentru culturi de orez, porumb sau mei. Prețurile fluctuante și îngrășămintele costisitoare îi aruncă adesea într-o spirală a datoriilor la bănci, unde profitul este un vis îndepărtat. Proiectul „Exiled”, derulat local de Fibershed Sri Lanka, le oferă o ieșire: reconversia terenurilor la cultura de bumbac regenerativ.
Totul a început cu un singur acru de teren abandonat. Recolta pilot, obținută prin fuzionarea tehnicilor regenerative cu practicile antice de cultivare Chena, a produs 280 de kilograme de bumbac. Dar succesul se măsoară și altfel. „Chiar dacă nu am fi reușit să obținem o recoltă de bumbac, ar fi fost oricum un succes, pentru că am lăsat solul într-o stare mult mai bună decât l-am găsit”, spune Rebecca O’Leary, manager la Mygroup.
Acum, proiectul se extinde. Anul acesta, 20 de fermieri locali vor cultiva bumbac pe 25 de acri, cu planuri de a ajunge la 50 de fermieri și 100 de acri în 2027.
Prețuri corecte și un viitor mai bun
Care este secretul care îi convinge pe fermieri să facă această schimbare? Răspunsul este simplu: un preț corect și predictibil. Bumbacul recoltat este răscumpărat la un preț fix de 1.400 LKR (aproximativ 4,40 dolari) pe kilogram, o sumă important mai mare față de prețul de piață al porumbului, de exemplu. Cifrele sunt grăitoare.
„În mod normal, ei vând porumbul cu 150 LKR (0,47 dolari) pe kilogram”, explică Thilina Premjayanth, coordonatorul local al Fibershed. „Cea mai mare problemă este că, din acest venit, trebuie să cumpere uree și alte îngrășăminte chimice. Fermierii trebuie să cheltuiască, si o sumă enormă de bani pe garduri, deoarece elefanții și porcii mistreți vor să mănânce porumbul.”
Premawathi, o fermieră cu 30 de ani de experiență, a decis să dedice un acru noii culturi, sperând la un venit mai stabil. „Încep cu un singur acru, pentru că îl pot gestiona. Pot vedea veniturile și costurile”, spune ea. „Apoi, vreau să iau această tehnologie și să o folosesc și la celelalte culturi ale mele.”
Îndoieli, temeri și o luptă cu vremea
Dar este totul chiar atât de simplu? Nu chiar. Schimbarea vine cu un grad de scepticism, firesc pentru oricine depinde de pământ pentru a trăi. „Criza pe termen lung pentru noi este prețul pe care îl obținem pentru aceste culturi”, mărturisește Pushpakumara, un alt fermier. „Indiferent dacă este regenerativ sau convențional, principalul nostru obiectiv este prețul.”
Pe baza datelor publicate de Vogue, se observă că teama cea mai mare este legată de stabilitatea promisiunilor. Thilakarathne, un alt localnic, este încă precaut: „Ceea ce mă îngrijorează este cum voi fi sprijinit, acordul de răscumpărare, dacă vom primi bani buni și vom fi plătiți la timp.”
Și peste toate aceste griji planează o amenințare asupra căreia nimeni nu are control: schimbările climatice. „Sunt supărat din cauza vremii”, spune Thilakarathne. „Ne așteptam la ploi în martie, dar mă tem că devine prea târziu. Cum va supraviețui bumbacul? Dacă bumbacul are nevoie de șase luni pentru a fi recoltat, ploaia întârzie foarte mult. Cum se va face recoltarea?”
Redescoperirea unei înțelepciuni pierdute
Iar soluția pentru multe dintre aceste provocări agricole nu vine dintr-un laborator modern, ci din trecut. Înainte de industrializarea din anii ’70, Sri Lanka avea o industrie înfloritoare a bumbacului, cu aproximativ 60.000 de acri de ferme. Fermierii practicau cultivarea Chena (o serie de tehnici de agricultură regenerativă interconectate cu ritualuri și etica budistă), folosind metode naturale pentru a proteja culturile.
„Încercăm să aducem înapoi o cultură care s-a pierdut pe vremuri, sistemele agricole care au fost respinse odată cu sistemul convențional și prețurile, care nu sunt fezabile în sistemul convențional”, explică Premjayanth. Provocarea este mare, pentru că înțelepciunea veche e greu de recuperat. „Fermierii cu aceste cunoștințe nu mai practică agricultura, sunt foarte bătrâni acum… E ușor să mergi la magazinul de chimicale, să iei un spray și să-l folosești. În schimb, trebuie să mergi în pădure, să identifici diferite frunze, să le aduci înapoi și să creezi poțiuni, asta e dificil. Deci cunoștințele există, dar au nevoie de un impuls puternic.”
Dincolo de profit, o viață mai sănătoasă
Și, dincolo de stabilitatea financiară, miza este și sănătatea. Există o conștientizare tot mai mare a impactului negativ al chimicalelor agricole, care au fost asociate cu o creștere a cazurilor de boli cronice de rinichi în zonele agricole din Sri Lanka.
Pushpakumara, un fermier de 67 de ani, a simțit asta pe pielea lui. „Când folosim substanțe chimice la fermă, simt un disconfort în corp. Dacă există o tehnică pe care o putem folosi pentru a evita chimicalele, sunt interesat de cum mă poate ajuta să rămân sănătos și să mențin solul productiv.”
Până la urmă, succesul acestui proiect stă în mâinile și în înțelepciunea acestor oameni. După cum concluzionează Rebecca O’Leary: „Este corect să spunem că motivul pentru care acest proiect a avut atât de mult succes se datorează în totalitate fermierilor locali. Ei au adus atât de multe cunoștințe în proiect și au fost foarte generoși cu ele. Este un lucru frumos de văzut.”
