Când aveți acasă un părinte sau un bunic cu demență, orice ieșire care aduce puțină liniște contează. Programul „Muzeul Muzical” a înregistrat o medie de 50 de participanți la fiecare sesiune de o oră. Pe parcursul a 11 întâlniri, cercetătorii au urmărit mai mult decât un concert: au observat îmbunătățiri ale stării de bine emoționale, stimulării intelectuale și interacțiunii sociale.
Pe 20 iulie va fi publicată în jurnalul Frontiers in Neurology lucrarea ce detaliază rezultatele acestui program, creat la Northwestern University pentru pacienții cu demență și îngrijitorii lor. Dr. Borna Bonakdarpour (director al Northwestern Music and Medicine Program, profesor asociat de neurologie comportamentală la Northwestern University Feinberg School of Medicine) și Clara Takarabe, autoarea studiului, au dezvoltat ideea în timpul pandemiei de COVID-19 pentru a continua formele de îmbogățire oferite pacienților rămași în izolare.
Miza este foarte concretă pentru multe familii, mai ales pentru femeile care duc mare parte din îngrijirea de zi cu zi. Programul propune o soluție non-farmacologică pentru două aspecte care merg adesea împreună în demență: declinul cognitiv și izolarea socială. În același timp, oferă și îngrijitorilor un spațiu în care nu mai sunt singuri cu toată presiunea.
Muzica familiară stimulează memoria și reduce agitația
Fiecare sesiune a inclus muzică familiară și nefamiliară, scurte introduceri verbale cu context istoric și muzical, apoi recepții gândite să încurajeze conversația. Participanții la studiu au mers la 11 sesiuni care au trecut prin bossa nova, jazz și baroc. Întâlnirile au legat muzica de idei precum dragostea, pierderea și timpul, plus perioade culturale semnificative pentru vârstnici, cum ar fi anii 1960 și 1970.
Muzica familiară, populară în adolescența pacienților, poate îmbunătăți memoria autobiografică și poate reduce agitația. Muzica nefamiliară a fost aleasă dintre melodii tonale și variante cultural diverse, bazate pe melodii populare tradiționale din mai multe regiuni, pentru a menține creierul implicat și curios.
Dr. Borna Bonakdarpour a explicat, cum relatează Medicalxpress, de ce această formulă funcționează într-o boală care fură treptat atât de mult din viața de zi cu zi.
„Muzica rămâne intactă pentru pacienții cu demență, astfel că Muzeul Muzical este o modalitate foarte bună de a-i ajuta să se regleze emoțional și de a oferi stimulare intelectuală și cognitivă. Vrem întotdeauna să le menținem creierul implicat.”
Tot el a punctat și de ce ieșirea din casă contează aproape la fel de mult ca repertoriul. Persoanele cu demență se pot izola fiindcă se simt emoționate sau stânjenite, mai ales când limbajul a început să se deterioreze, iar un cadru cultural blând le oferă o ieșire plăcută și o întâlnire cu alți oameni, în afara mediului clinic.
„Este un lucru comun ca persoanele cu demență să se izoleze deoarece se pot simți emoționate sau stânjenite, mai ales dacă limbajul lor a declinat, deci aceasta este o modalitate excelentă de a-i scoate din casă și este o oportunitate plăcută de a-i vedea în afara mediului clinic.”
Răspunsurile participanților arată că efectul nu a fost abstract. Un participant anonim a descris experiența astfel: „Acest program a oferit pace, relaxare și, ocazional, o eliberare catartică prin lacrimi.” Alt participant anonim a spus că a fost „o oportunitate minunată de a ne extinde contactele cu persoane care trec prin experiențe similare”. Cineva din același sondaj a remarcat și cât a contat partea de explicație: „Am iubit în mod special contextul istoric al pieselor. M-a făcut să apreciez mai mult piesele noi și să le înțeleg mai bine pe cele pe care le știam deja.”
Programul și-a luat numele din felul în care tratează fiecare piesă. Dr. Borna Bonakdarpour a spus că muzica este curatoriată ca într-un muzeu, cu o combinație de știință și creativitate care încearcă să aducă bucurie și conexiune celor care trec prin provocările declinului cognitiv.
Cum puteți aplica ideea acasă, simplu
Dacă vă gândiți ce ați putea prelua în familie, principiul cel mai clar al acestui program este selecția muzicii. Pornirea de la piese familiare, mai ales din adolescența persoanei cu demență, are sens. Acest tip de muzică poate susține memoria autobiografică și poate reduce agitația.
Ajută și felul în care este ascultată muzica. În program, muzica nu vine singură, ci cu puțin context istoric și emoțional, iar asta poate fi un detaliu util și acasă: o piesă legată de anii 1960 sau 1970, o poveste despre perioada aceea, o temă simplă precum iubirea sau timpul. Experiența muzicală ar trebui să țină mintea prezentă, nu să fie un simplu zgomot de fundal.
Un alt aspect demn de reținut este importanța interacțiunii. După partea muzicală au existat recepții și timp de socializare. Aceasta arată că efectul nu stă doar în audiție, ci și în întâlnirea cu alți oameni. Dacă aveți în familie un astfel de diagnostic, izolarea poate crește repede, iar ieșirile culturale gândite pentru persoane aflate în situații similare pot conta atât pentru cel bolnav, cât și pentru cel care îl însoțește.
Contextul mai larg confirmă această direcție. Cercetarea metodelor prin care poate fi menținută funcția cognitivă și poate fi redusă izolarea la vârstnici rămâne o temă explorată constant. Anterior, un studiu pe 1.000 de adulți cu vârste între 60 și 77 de ani din America Latină a arătat îmbunătățiri cognitive prin sport și nutriție. Muzica intră acum în această zonă ca un instrument validat științific, cu o miză profund umană: reconectarea.
Pe 20 iulie apar în Frontiers in Neurology rezultatele complete ale lucrării despre „Muzeul Muzical”, programul creat la Northwestern University în timpul pandemiei de COVID-19.
Citește și:
