Pasiunea pentru sport: legătură socială, nu doar hobby

Până acum, pasiunea pentru sport era privită de pe margine ca un hobby zgomotos sau o obsesie pe care mulți non-fani nu o iau în serios. Dar analiza cercetătorilor de la Harvard arată că sportul este o formă reală de legătură între oameni, un antidot puternic împotriva izolării, la fel de eficient în crearea legăturilor umane ca apartenența religioasă.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

Un meci urmărit împreună face mai mult decât să umple două ore dintr-o seară. Inițiativa „Fandom and Social Connection”, coordonată de Todd Rogers, profesor de politici publice la Harvard Kennedy School, și Audrey Feldman, doctorandă la aceeași instituție, tratează sportul ca pe o intervenție socială. Este un domeniu aproape ignorat academic, unde doar aproximativ 1 din 800 de articole din jurnalele de științe sociale de top abordează sportul.

Pentru noi, miza este practică. Dacă în casă, în grupul de prieteni sau la birou există o echipă despre care se vorbește, pasiunea comună funcționează ca un teren sigur de conversație cu oameni complet diferiți. Nu este vorba de o obsesie primitivă, ci de un mecanism de supraviețuire emoțională care sparge gheața și ne ajută să găsim teren comun.

În Statele Unite, aproape trei sferturi dintre cetățeni urmăresc o echipă sportivă profesionistă, iar majoritatea consideră această pasiune o parte importantă a identității lor. La nivel global, 51% dintre oameni sunt fani ai fotbalului, comparativ cu doar 27% dintre americani care sunt fani înfocați. Baza este mult mai largă decât sugerează glumele despre microbiști.

Prejudecăți și fani ai sportului de la Homo erectus la diversitate

Todd Rogers a povestit cât de puternică este prejudecata împotriva fanilor sportului.

„Am realizat un sondaj în care am cerut non-fanilor să îi identifice pe fani pe acea scară a «evoluției umane». (…) Majoritatea non-fanilor i-au plasat pe fanii pasionați ai sportului undeva în jurul lui Homo erectus.”

Datele proiectului merg însă în direcția opusă. Potrivit Phys, fanii sportului sunt mai diverși politic comparativ cu alte instituții. Dacă în Congresul SUA 19 din cele 50 de delegații statale aparțin exclusiv unui singur partid, cea mai „roșie” bază de fani NFL, Tennessee Titans, are doi republicani la fiecare democrat, iar cea mai „albastră”, Los Angeles Chargers, are un raport invers.

Echipa preferată devine ingredientul de bază care ține conversația deschisă când nu aveți nimic în comun la prima vedere. Audrey Feldman a rezumat mecanismul foarte simplu.

„Cred că echipa lor este cea mai proastă, dar măcar putem vorbi despre fotbal. Există un respect reciproc acolo.”

Într-un test bazat pe teoria jocurilor, participanții au fost mai dispuși să acorde un bonus unui adversar politic dacă acesta susținea aceeași echipă sportivă, depășind ratele de favorizare bazate pe rasă comună, etnie, educație sau regiune. Doar religia comună s-a apropiat de acest nivel de influență.

O vizionare împreună creează o conexiune care durează săptămâni

Această apropiere nu rămâne doar o impresie de moment. Todd Rogers explică direct rezultatul experimentelor din teren.

„Audrey și cu mine avem experimente în care putem convinge 40% dintre participanți să urmărească un meci împreună cu alții și, la final, se simt mai conectați, într-un mod care persistă timp de săptămâni.”

Există și dovezi psihofiziologice pentru acest proces. Undele cerebrale (EEG) ale spectatorilor se pot sincroniza la momentele cheie din meciuri. Todd Rogers a reluat o observație a lui Daniel Wann, profesor la Murray State University, care descrie perfect de ce legătura se simte atât de personal.

Acesta a spus că pasiunea împărtășită pentru o echipă este ca un album foto comun. Să urmărești aceeași echipă ca o altă persoană, chiar și un străin absolut, înseamnă să știi unde era în februarie 2018 și unde va fi în septembrie anul viitor.

Cluburile, bisericile și partidele politice se află într-un declin secular, iar izolarea socială și polarizarea au crescut, creând o epidemie de singurătate. Investiția emoțională într-o echipă, chiar și una care pierde, oferă o punte sigură de comunicare și combate această criză a lipsei de apartenență.

Todd Rogers numește această funcție a sportului fără ocolișuri.

„Este o infrastructură socială într-o lume în care au rămas puține instituții, dacă mai există vreuna, care să fie atât de largi, profunde și diverse.”

În această vară, cercetătorii vor colabora cu echipa afiliată Triple-A a Boston Red Sox pentru a găsi modalități de a încuraja spectatorii să intre în conversație în tribune, iar primele rezultate oficiale ale proiectului vor fi publicate în lunile următoare.

Citește și: