Sportul în aer liber devine o alternativă tot mai căutată la abonamentele de sală, care costă între 150 și 500 de lei pe lună, dar vine cu un risc mai mare de accidentare dacă antrenamentul se face fără îndrumare.
În primele luni de antrenament, statisticile medicale arată că unul din trei sportivi începători ajunge la ortoped. Pentru cine încearcă să țină bugetul sub control, diferența e clară: în parc nu plătești abonament și nici program fix, în timp ce ședințele cu antrenor personal pot dubla sau chiar tripla costul unui abonament de sală.
Asta explică de ce, odată cu vremea bună, tot mai mulți aleg alergarea și zonele de calistenice. Cristi, unul dintre cei care fac mișcare afară, rezumă simplu de ce preferă varianta asta:
„După cum se vede, alerg. Aveți acolo un parc de calistenice, tragem de bări. Astea sunt mai bune pentru că te foloseşti de greutatea corpului.”
Și tot el spune că efortul se simte diferit față de sală: „Mult mai bun ăsta. Recomand mai mult. Pentru că te obosești mult mai repede, folosești forța corpului, e cu totul altceva.” O altă persoană estimează costul unei săli la „200-300 de lei pe lună” și adaugă că, atunci când vremea este bună, ieșitul afară pare alegerea firească.
Totuși, sportul în parc are și limite. Stelian, antrenor de fitness, explică pentru Observatornews că afară ești, de regulă, restrânsă la exerciții cu greutatea corpului, alergare și alte forme de mișcare care nu cer accesorii, în timp ce în sală ai aparate, accesorii și greutăți libere, deci o gamă mai mare de exerciții în rutină.
Riscul apare mai ales când entuziasmul o ia înaintea tehnicii. Radu Vișna, medic ortoped la Spitalul Pantelimon, avertizează că efortul trebuie adaptat la greutatea fiecăruia și crescut progresiv. Întinderile ligamentare și musculare sunt frecvente, iar în cazurile mai serioase pot apărea entorse. Medicul insistă pe două lucruri foarte concrete: o încălzire bună și un efort crescut gradual.
