Jacki Ochoa (38 de ani) și soțul ei au ales fertilizarea in vitro, deși nu aveau probleme de fertilitate cunoscute. Au vrut să evite lunile de încercări naturale și au făcut pasul direct spre o procedură medicală complexă, ajutați de beneficiile oferite de angajatorii lor.
Beneficiile de la job au accelerat decizia pentru FIV
Spre deosebire de varianta clasică, în care un cuplu încearcă mai întâi să conceapă natural, alegerea lor mută decizia într-o zonă mult mai controlată, dar și mai apăsătoare emoțional. Ambii aveau la job beneficii de fertilitate, iar acest detaliu a cântărit direct în hotărârea de a nu amâna.
Această decizie arată schimbările din planificarea familială. Ei nu au apelat la FIV ca ultimă soluție, ci pentru că pachetul de la muncă le-a făcut accesibil un drum care, altfel, poate nici nu ar fi fost luat în calcul atât de repede. Când corporația intră în ecuație, maternitatea este planificată și prin prisma timpului, sau a controlului pe care simți că îl poți avea.
Anxietatea la primele injecții pentru tratament
Tot acest control s-a clătinat acasă, în fața primelor injecții. Jacki Ochoa a povestit că administrarea tratamentului i-a adus o anxietate puternică: instrucțiuni greu de urmat fără teamă, grija legată de bulele de aer din seringă și cercuri desenate pe abdomen, ca să știe unde injectează și unde nu.
Potrivit Businessinsider, tot mai multe companii mari, mai ales din SUA, au introdus în ultimii ani beneficii de fertilitate care pot acoperi proceduri precum FIV sau congelarea ovulelor. Pentru femeile care își gândesc maternitatea în paralel cu munca, acest aspect modifică ordinea alegerilor: nu mai contează doar o problemă medicală, ci și disponibilitatea timpului, acoperirea financiară și dispoziția de a trece prin procedură.
Jacki Ochoa (38 de ani), autoarea articolului, a descris direct acel moment de acasă:
„Cum știm că amestecăm medicamentul corect? Ce se întâmplă dacă este o bulă de aer în ac? Ce se întâmplă dacă este o bulă de aer foarte mare? Stăteam acolo pe jumătate goală, cu cercuri desenate pe burtă pentru a marca unde să injectez și unde să nu injectez. Și exact când eram pe cale să-mi fac injecția pentru prima dată, soțul meu a scos un râs nervos. Mi-am pierdut cumpătul. Eram copleșită. Nu doar de sarcina în sine, ci și de ceea ce această sarcină avea să aducă, în cele din urmă, sperăm: un copil.”
Un preț nu este surprins de niciun beneficiu din contractul de muncă. Accesul poate face decizia mai rapidă, dar nu face experiența mai ușoară. Între dorința de a nu pierde timp și realitatea unei seringi ținute cu mâna tremurândă apare distanța foarte omenească dintre plan și corp.
După momentul primelor injecții, urmează exact partea care contează cel mai mult pentru orice cuplu aflat într-o astfel de alegere: parcursul tratamentului și, în final, dacă acest prim pas spre FIV a dus sau nu la sarcina pe care și-o doreau.
