La aproximativ o săptămână de comă, nu la luni distanță, a ajuns Alice Dogruyol, o femeie de 49 de ani din Londra, în momentul în care a primit diagnosticul corect de diabet de tip 1, în ianuarie 2021. Semnul care a tot revenit, timp de aproape un an, a fost unul pe care multe dintre noi l-am asocia mai degrabă cu baia și rutina de frumusețe: o respirație care mirosea a dizolvant de unghii.
Spre deosebire de un miros trecător, care apare într-o zi și dispare, la Alice Dogruyol simptomul a persistat aproximativ un an și a venit împreună cu infecții fungice recurente și cu o scădere rapidă în greutate. Partenerul ei a fost cel care i-a spus că respirația îi miroase a dizolvant de unghii.
Aici e partea la care merită să fii atentă fără să intri în panică: în povestea ei, problema nu a fost un detaliu de igienă, ci prezența cetonelor. Când apar astfel de schimbări corporale care nu trec și se repetă, mai ales dacă vin la pachet cu alte simptome, ele pot ascunde o afecțiune serioasă și au nevoie de verificare medicală, nu doar de soluții rapide acasă.
Diagnosticul corect, o chestiune de săptămâni până la comă
Alice Dogruyol fusese diagnosticată inițial cu diabet de tip 2 în 2019, iar diagnosticul corect de diabet de tip 1 a venit abia în ianuarie 2021. Atunci, medicii i-au spus că, fără tratament cu insulină, ar fi putut intra în comă în aproximativ o săptămână.
Cetoacidoza diabetică, complicația suferită de ea, apare atunci când organismul nu are suficientă insulină și începe să descompună grăsimile pentru energie. În acest proces se acumulează cetonele, iar fără tratament urgent pot urma pierderea cunoștinței, coma și decesul. Cum relatează CSID, exact acest miros de dizolvant poate fi unul dintre semnalele vizibile ale problemei.
Mai simplu spus, corpul schimbă registrul înainte să ceară ajutor pe căi mai evidente, iar uneori mirosul este unul dintre aceste semnale. Alte afecțiuni pot avea și ele amprente specifice: insuficiența hepatică avansată poate da o respirație cu miros dulceag sau asemănător sulfului, iar boala cronică de rinichi poate provoca o respirație cu miros de amoniac.
Când un detaliu mic merită dus la medic
Dacă apare o modificare persistentă și inexplicabilă a mirosului respirației, mai ales când nu vine singură, merită tratată ca un semnal al corpului, nu ca o ciudățenie de trecut cu vederea. În cazul lui Alice, mirosul a persistat aproximativ un an și a fost însoțit de infecții fungice recurente și de scădere rapidă în greutate.
Practic, combinația care ar trebui să ridice un semn de întrebare este aceasta: miros neobișnuit care revine, simptome care se repetă și o stare care se schimbă clar în timp. În astfel de situații, miza nu este confortul de moment, ci depistarea unei cauze care poate deveni urgentă.
Și medicina încearcă deja să folosească mai bine aceste semnale. Oamenii de știință dezvoltă tehnologii de tip „nas electronic” care analizează compușii chimici specifici eliberați de organism pentru a detecta boli, inclusiv anumite tipuri de cancer.
Povestea lui Alice Dogruyol ne amintește că semnalele pe care le primim de la corpul nostru, chiar și cele care par bizare, merită ascultate. O schimbare care persistă nu este un moft, ci o conversație pe care corpul o începe cu noi.
