Pentru femeile care vor mai mult control asupra propriei plăceri, „queening” sau „facesitting” începe să iasă din zona de tabu și să intre într-o conversație mai deschisă despre sex, dorință și confort în cuplu. Practica, în care femeia stă pe fața partenerului pentru stimulare orală și controlează ritmul, presiunea și poziția, câștigă popularitate tocmai fiindcă mută atenția spre plăcerea feminină.
Pe platformele de conținut pentru adulți se vede deja diferența: site-ul etic Sssh.com, unde 76% din public este feminin, spune că „facesitting” este actul cel mai solicitat de utilizatoarele sale. Iar datele PornHub Insights arată că femeile sunt cu 34% mai predispuse decât bărbații să caute termenul „facesitting”, un indiciu clar că interesul vine chiar dinspre ele, nu doar din fanteziile atribuite partenerilor.
Pentru viața de cuplu, miza e destul de simplă: când o practică sexuală îi dă femeii mai mult control asupra ritmului și intensității, discuția nu mai e doar despre „ce merge” în pat, ci despre cum se spune mai clar ce îți place. Asta poate conta mai ales în relațiile în care plăcerea feminină a fost lăsată pe planul doi sau tratată ca un bonus, nu ca parte centrală a experienței.
Facesitting-ul oferă stimulare clitoridiană directă
Explicația practică ține și de corp, nu doar de dinamică. Poziția este considerată eficientă pentru orgasmul feminin pentru că oferă stimulare clitoridiană directă, lucru pe care sexul penetrativ adesea nu îl realizează. De aici și reacțiile foarte directe ale unor femei care o încearcă. O utilizatoare a scris pe Reddit:
„Este cea mai ușoară poziție pentru mine să am un orgasm.”
În spatele acestui interes există și o componentă psihologică. Dr. Kate Balestrieri (terapeut sexual), citată de Modern Intimacy, explică faptul că asumarea unei poziții dominante poate schimba felul în care o femeie se raportează la propria plăcere și la locul ei în relație.
„Pentru femei, persoane queer și alții din corpuri marginalizate, asumarea dominanței fizice și psihologice poate contesta narativele societale, care altfel i-ar putea stigmatiza pentru căutarea plăcerii sau afirmarea prezenței lor.”
Iar asta contează și pentru cuplurile care nu se văd deloc în zona BDSM. Angie Rowntree (fondatoare Sssh.com) a explicat, potrivit Vice, că pentru multe persoane interesul pentru facesitting nu ține neapărat de jocuri de dominație în sens strict, ci de felul în care este celebrat corpul femeii și prioritatea acordată plăcerii ei.
„Facesitting-ul pe care și-l doresc nu este neapărat specific BDSM-ului sau despre a servi o ‘stăpână’, ci mai mult despre exprimarea adorației față de corpul ei și despre accentuarea plăcerii ei.”
Comunicarea și siguranța, elemente cheie în practicarea facesitting-ului
Dacă ideea apare într-o conversație de cuplu, partea importantă nu este curajul de a încerca din prima, ci felul în care se stabilește siguranța. Recomandarea experților este ca partenera să plutească deasupra feței, nu să lase toată greutatea corpului pe partener. În plus, ajută un cuvânt de siguranță sau un semnal fizic simplu, cum ar fi o bătaie dublă cu palma, tocmai pentru momentele în care vorbitul devine dificil.
Și comunicarea constantă rămâne esențială, pentru că riscul real pe care îl ia în calcul orice cuplu aici este sufocarea. Tocmai de aceea, controlul despre care se vorbește atât de mult vine la pachet cu atenție practică: poziția, respirația și semnalele dintre parteneri trebuie clarificate înainte, nu în mijlocul momentului.
Interesant este că practica nu e deloc nouă. Facesitting-ul este menționat încă din Roma antică, apare în Kama Sutra și a fost reprezentat inclusiv în picturi franceze din secolul al XIX-lea. Ce se schimbă acum este mai degrabă locul din care este privit: mai puțin ca excentricitate și mai mult ca o formă prin care femeia își afirmă dorința, cu propriile reguli și propriul ritm.
De aici și întrebarea care rămâne pentru multe cupluri: nu dacă „se poartă”, ci dacă există suficientă încredere cât să vorbească deschis despre ce își doresc. Iar ce urmează, în mod concret, pentru cei care vor să încerce, este exact pasul cel mai puțin spectaculos și cel mai util: o discuție clară despre limite, un semnal de siguranță stabilit dinainte și varianta în care partenera rămâne deasupra feței, nu cu toată greutatea pe partener.
