De ce contează ventriculul drept într-o boală cardiacă frecventă la femei și ce ar putea schimba pentru tratament

Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google

Până acum, insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție prezervată, adică HFpEF, a rămas una dintre acele boli în care medicii văd simptome grele și au prea puține instrumente clare pentru a anticipa cine se agravează mai repede. Un nou studiu publicat în Circulation: Heart Failure schimbă exact acest punct: funcția ventriculului drept pare să spună mai bine decât alte metode clinice care pacienți cu PH-HFpEF ajung mai des la spital sau au un risc mai mare de deces.

Față de alte evaluări clinice folosite până acum, funcția ventriculului drept a ieșit mai bine ca indicator prognostic într-un lot de 48 de pacienți cu PH-HFpEF, dintre care 29 aveau funcție ventriculară dreaptă normală, iar 19 aveau disfuncție. Pentru cine trăiește cu această boală, diferența contează concret: pacienții cu disfuncție ventriculară dreaptă au avut rate mai mari de mortalitate și spitalizare.

HFpEF este o formă de insuficiență cardiacă mai frecventă la femei decât la bărbați și apare într-un moment în care numărul cazurilor crește odată cu factori de risc deja foarte răspândiți, precum îmbătrânirea, hipertensiunea, diabetul și obezitatea. Aproximativ 3 milioane de persoane din Statele Unite trăiesc cu HFpEF, iar mai mult de 80% dintre pacienți au și hipertensiune pulmonară, combinație numită PH-HFpEF.

Boala nu înseamnă doar un diagnostic pe hârtie. În practică, vine cu simptome care îți pot tăia serios ritmul vieții, spitalizări frecvente și o rată anuală de mortalitate de 15%.

„HFpEF este incredibil de comună. Mulți pacienți se simt profund fără suflare și au o calitate a vieții dramatic de slabă din cauza acestei boli. Chiar și activități zilnice simple, cum ar fi mersul la căsuța poștală, îi pot lăsa fără suflare și epuizați”, a spus Farhan Raza, cardiolog și cercetător la Centrul de Cercetare Cardiovasculară al Universității Wisconsin, Madison.

În HFpEF, ventriculul stâng al inimii se rigidizează și se îngroașă, astfel încât nu mai poate pompa suficient sânge. Iar hipertensiunea este unul dintre factorii majori de risc. Problema este că, atunci când boala se combină cu hipertensiunea pulmonară, tabloul devine și mai complicat, inclusiv pentru tratament.

Mecanismul bolii și eșecul unor terapii clasice

Farhan Raza a explicat mecanismul printr-o imagine foarte ușor de înțeles: dacă fluxul prin vase funcționează ca apa într-un râu, presiunea mare seamănă cu niște bolovani aruncați în albie. Dacă mai adaugi și mai mult debit cu medicamente clasice pentru hipertensiunea pulmonară, turbulențele cresc și presiunea se întoarce în plămâni. Tocmai de aceea contează că două terapii considerate promițătoare, sildenafil și levosimendan oral, au eșuat recent în studiile clinice pentru PH-HFpEF. Mesajul pentru pacientă este destul de clar: aici nu pare să funcționeze o soluție universală.

Ce au găsit cercetătorii în celule poate conta pentru tratamentele viitoare

Partea care dă speranță vine mai ales din laborator. Analiza țesutului biopsiat a arătat o legătură puternică între disfuncția ventriculară dreaptă și funcția mitocondrială diminuată, adică afectarea „centralelor energetice” ale celulelor. În același timp, cercetătorii au observat o creștere a metabolismului și transportului ARN, un semn că metabolismul energetic perturbat ar putea avea un rol important în HFpEF.

Potrivit Medical Xpress, tehnologia de secvențiere ARN de lungă durată a identificat gene exprimate diferit între pacienții cu și fără disfuncție de ventricul drept. Printre ele se află GATD3, o genă implicată în funcția mitocondrială, care ar putea deveni o țintă pentru tratamente viitoare.

„Pe baza descoperirilor noastre, una dintre cele mai puternice teme biologice este metabolismul energetic. Multe dintre genele pe care le-am identificat sunt legate de funcția mitocondrială și de producția de energie celulară, sugerând că un metabolism energetic perturbat poate juca un rol important în HFpEF”, a spus Wei Guo, biolog muscular la UW, Madison și co-autor al studiului.

Și Ron Stewart, investigator bioinformatică la Morgridge Institute, a punctat una dintre piesele importante ale tabloului: „GATD3 are o variantă exprimată mult mai intens în disfuncția ventriculară dreaptă. Deoarece GATD3 este implicată în funcția mitocondrială, ar putea juca un rol în HFpEF.”

Următorul pas merge spre tratamente mai potrivite pentru fiecare pacientă

Asta nu înseamnă că a apărut deja un tratament nou disponibil. Înseamnă însă că echipa de la Universitatea Wisconsin, Madison și Morgridge Institute for Research vrea să meargă mai departe cu studii mai ample, ca să înțeleagă mai clar variațiile moleculare și celulare din spatele bolii. Dacă direcția se confirmă, tratamentele de precizie ar putea fi alese în funcție de mecanismul care s-a dereglat la fiecare pacientă, nu doar după eticheta generală a bolii.

Estimarea cercetătorilor este că, în câțiva ani, acest tip de analiză ar putea duce la studii clinice de precizie la om, în care să fie folosite medicamente deja aprobate, dar potrivite pe mecanismul specific identificat. Pentru o boală care lovește des femeile, se asociază cu simptome epuizante și duce la internări repetate, asta ar însemna mai mult decât un progres de laborator: ar însemna o șansă mai bună la tratamente care chiar se potrivesc.

„Dezvoltăm un ‘pipeline’ foarte bun de rulare a unei analize extrem de sofisticate care poate spune: ‘Acest pacient specific aparține unui subgrup unde știm că acest mecanism a luat-o razna’. Apoi, îi putem trata cu un medicament deja aprobat care abordează exact acel mecanism.”, a declarat Farhan Raza, cardiolog și cercetător la Centrul de Cercetare Cardiovasculară al Universității Wisconsin, Madison.

Citește și: