Cum îți poți face echipa pasivă când vii mereu cu soluția. Testul celor două coloane

Publicat: 28 septembrie 2026, 21:40Actualizat: 28 septembrie 2026, 21:40

Când răspunzi înainte ca un coleg să-și termine ideea și corectezi fiecare propunere, poți ajunge să iei singură toate deciziile și să porți răspunderea pentru fiecare eșec. Echipa învață că îi este mai comod să aprobe decât să dezvolte o soluție proprie, iar tu rămâi cu munca și cu epuizarea.

Marian Rujoiu, fondatorul Life University, descrie acest mecanism în Revista PSYCHOLOGIES Romania. Puterea liderului de a avea ultimul cuvânt poate deveni control atunci când colegii înțeleg că numai ideile corectate de el pot merge mai departe.

Observațiile sale vin din experiența acumulată „în birourile executive de două decenii”, unde aude aceeași frustrare a liderilor.

Aprobarea din jurul mesei nu mai înseamnă atunci acord real, ci o cale prin care membrii echipei lasă decizia finală și consecințele unui eventual eșec în seama ta.

„Nu este respect; este o grevă albă a gândirii”, scrie Marian Rujoiu, fondatorul Life University.

În 2026, Adobe a întrebat peste o mie de angajați care folosesc inteligența artificială (AI) săptămânal cui îi adresează o întrebare pe care o consideră „evidentă”, arată articolul. Dintre respondenți, 68% au indicat AI-ul și 4% managerul. Rujoiu folosește aceste cifre pentru a descrie situația în care un angajat își testează ideea acolo unde poate să o ducă până la capăt fără să fie corectat imediat.

Două coloane îți arată ce se întâmplă în ședințe

Exercițiul propus începe cu o pagină împărțită în două la următoarea ședință:

în coloana din stânga, faci câte un semn de fiecare dată când simți nevoia să corectezi o idee;
în coloana din dreapta, notezi fiecare idee a echipei pe care ai fi formulat-o altfel, dar care pleacă din ședință drept decizie și urmează să fie aplicată.

Prima coloană urmărește cât de greu îți este să taci. A doua arată dacă tăcerea ta le-a oferit colegilor spațiu pentru o decizie pe care și-o pot asuma.

Dacă, după ședință, coloana din dreapta rămâne goală, concluzia lui Rujoiu este directă: oboseala liderului „nu e muncă”, ci „prețul pe care îl plătești ca să nu fii contrazis niciodată”.

Asta nu presupune să accepți automat orice propunere. Dacă riscul este mare, recomandarea lui Rujoiu este să folosești întrebări, nu corecții, astfel încât persoana care a venit cu ideea să o rafineze singură. Când riscul este suportabil, ideea poate fi pusă în practică așa cum a propus-o colegul, nu în varianta pe care ai fi îmbunătățit-o tu.

Aplicând această metodă, Marian Rujoiu a constatat din propria experiență că „de multe ori, oamenii vedeau lucruri pe care eu nu le vedeam”.

Autorul compară responsabilitățile preluate de la echipă cu bagajul dus pe traseul spre Salkantay, la 4.600 de metri altitudine. Pe măsură ce urci, fiecare kilogram în plus devine mai greu de purtat. Într-o echipă, povara crește când accepți toate deciziile pe care ceilalți ți le lasă.

Obiectivul propus de Marian Rujoiu este ca membrii echipei să devină cei mai competenți în domeniile lor. Responsabilitatea trece la ei odată cu decizia, iar coloana din dreapta îți arată concret dacă le-ai lăsat acest spațiu.

Citește și: