O lansare de carte cu patru autori și doi profesori moderatori s-a desfășurat în aula unei universități din Brașov cu o singură persoană în public, o doamnă în vârstă. Într-o altă situație, un student s-a adăpostit de ploaie la o altă lansare, mărturisind că nu auzise nici de autor, nici de carte. Acestea sunt doar câteva dintre scenele care conturează imaginea unui oraș complex, cu o istorie densă și un prezent plin de contraste, conform Contributors.
O serie de relatări publicate de Contributors dezvăluie fațete mai puțin cunoscute ale orașului de sub Tâmpa, de la confruntări ideologice în gara din 1959 la legendele tragice care au dat nume locurilor emblematice.
Lansări de carte cu public de o persoană
Pe 21 octombrie 2017, la Universitatea Transilvania din Brașov, avea loc o lansare de carte la care participau autorii Bogdan-Alexandru Stănescu, Sebastian Lăzăroiu, Andrei Crăciun și Mihai Buzea, evenimentul fiind moderat de profesorii Robert Gabriel Elekes și Dan Țăranu. În sală, publicul era format din partenera lui Dan Țăranu, soția naratorului și o doamnă în vârstă. Excluzând persoanele apropiate celor de pe scenă, a rămas un singur spectator.
Scena pare să se repete câțiva ani mai târziu. Pe 17 iulie 2025, la librăria Humanitas din Piața Sfatului, la lansarea cărții „Dă diriga de băut” de Mihai Buzea, publicul inițial era format din trei persoane: vărul autorului, un prieten și un student. Întrebat de moderatorul George C. Dumitru dacă a venit atras de carte sau de autor, studentul, pe nume Adrian, a răspuns cu sinceritate: „N-am auzit nici de carte și nici de autor, domnu’ Dumitru. Dar unde vreți să stau până trece ploaia?”.
De la Orașul Stalin la Schulerberg
Identitatea orașului este un subiect recurent. O anecdotă din 1959 îl are în centru pe Horia Giurgiu, un student aflat în gara din Sibiu. Acesta este abordat de doi cadeți de la „Școala Militară de Ofițeri nr. 1 Nicolae Bălcescu”, care îl întreabă: „Încotro este Orașul Stalin?”. Horia Giurgiu le răspunde simplu: „Brașovul e încolo”. Insistența cadeților, care repetă întrebarea „Încotro este Orașul Stalin?”, și răspunsul identic al studentului, „Încolo e Brașovul, încolo!”, au dus la o altercație fizică.
O altă poveste ilustrează tensiunea dintre denumirile vechi, săsești, și cele românești. Într-o discuție cu un localnic pe nume Miklos, naratorul indică spre muntele Postăvaru. Reacția lui Miklos a fost una de dispreț: „Se vede că nu ești de pe-aici. Ăsta este Schulerberg. Așa i s-a spus dintotdeauna, Muntele Școlii, că din veniturile aduse de muntele ăsta, lemnărit și pășunat, era întreținută școala. Ați venit voi, ăștia de la câmpie, și l-ați poreclit Postăvaru! Vai de capul vostru”.
Legenda tragică a grotei Nonnenloch
Printre poveștile vechi ale orașului se numără și cea a grotei de pe Tâmpa, cunoscută ca Nonnenloch (Grota Călugăriței). Legenda vorbește despre Barbara, fiica de 17 ani a pălărierului Stefan Steiner. Într-o seară, fata a fost prinsă și necinstită de soldații care păzeau poarta cetății. Ea a rămas însărcinată și a născut un băiat, Thomas.
La 15 ani, Thomas a devenit ucenicul tâmplarului Kreisch. În timpul unor reparații la acoperișul Bisericii Sfânta Maria (azi Biserica Neagră), băiatul a alunecat, a scăpat o țiglă și a căzut, murind pe loc. Meșterul Kreisch a comandat o mică statuie din piatră, care și astăzi marchează locul accidentului. Mai târziu, tatăl Barbarei, în vârstă de 85 de ani, a fost executat pentru că s-a numărat printre capii unei rebeliuni împotriva ocupării cetății de către trupele imperiale. Îndurerată, Barbara s-a refugiat în grota de pe Tâmpa, unde a murit în marele incendiu care a cuprins orașul și muntele.
Istoria Cabanei Tâmpa, de la ministrul maghiar la incendiul din ’77
În 1891, după o vizită a lui Bethlen András, ministrul Agriculturii de la Budapesta, autoritățile maghiare au schimbat numele grotei din „Apáca barlang” (Peștera Călugăriței) în „Bethlen barlang” (Peștera Bethlen). Aici a fost înființat un mic restaurant, care a devenit ulterior cunoscut ca „Cabana Tâmpa”.
Localul a funcționat zeci de ani, dar în 1977, un incendiu izbucnit din cauze neelucidate a distrus complet cabana și terasa. Acestea nu au mai fost reconstruite, deoarece Tâmpa a devenit parc natural, unde construcțiile sunt interzise. O anecdotă finală leagă trecutul de prezent. Un localnic, Miklos, râde de un nou-venit, Rack, pentru că a făcut liceul la Onești, fostul oraș Gheorghe-Gheorghiu Dej. Replica lui Rack a venit imediat: „Lăsați, că și dumneavoastră ați făcut liceul în Orașul Stalin!”.
