O statistică șocantă arată că 83% dintre femeile diagnosticate cu endometrioza au fost informate de un medic că „fac prea mult caz pentru nimic”. În condițiile în care un diagnostic corect durează, în medie, nouă ani și patru luni, multe dintre aceste femei ajung să sufere traume profunde chiar în sistemul medical care ar trebui să le ajute.
Ce este, de fapt, trauma medicală?
La prima vedere, pare un termen complicat. În realitate, trauma medicală este răspunsul emoțional și fizic la experiențe de sănătate dureroase, dificile sau înfricoșătoare. Poate fi declanșată de un singur eveniment, cum ar fi o intervenție chirurgicală traumatizantă, dar și de expunerea repetată la experiențe negative care copleșesc sistemul nervos. „Trauma este un sistem nervos dereglat care încearcă să se protejeze”, explică dr. Farideh Banafshei, psiholog clinician. De aceea, două persoane pot trece prin aceeași experiență, dar numai una poate dezvolta o traumă.
Lucrurile stau puțin diferit când vine vorba de relația cu medicul. Modul în care suntem tratați în acele momente vulnerabile este important. „Adesea, punctul în care creierul se blochează nu este evenimentul medical traumatic în sine, ci momentele în care nu ești crezut sau ajutat”, confirmă dr. Sula Windgassen, psiholog specializat în sănătate. „Aceste momente comunică faptul că nu voi fi ajutat când am probleme, iar aceasta este o amenințare fundamentală la adresa supraviețuirii.”
Impactul fizic și psihologic
Iar trauma medicală nu afectează femeile doar la nivel psihologic și emoțional, ci și fizic. Cercetările arată că trauma dereglează sistemul imunitar, ducând la inflamație cronică în organism, ceea ce poate agrava endometrioza. Practic, le împiedică pe femei să caute tratament, făcându-le să se teamă, să-și piardă încrederea și, uneori, să se deconecteze complet de sistemul de sănătate.
„Trauma medicală se poate manifesta prin anxietate severă înainte de programările medicale, amintiri intruzive sau flashback-uri legate de proceduri anterioare, sau chiar coșmaruri despre mediile medicale”, spune dr. Banafshei. Georgie Wileman, o regizoare de 37 de ani care a câștigat un premiu BAFTA pentru documentarul său „This is Endometriosis”, știe asta prea bine. „Acum merg la Urgențe doar dacă paramedicii îmi spun că aș putea muri”, mărturisește ea, explicând că trauma reintrării într-un cadru medical îi agravează durerea. „Chiar și sunetele medicale, cum ar fi bipăitul camioanelor care dau cu spatele, mă pot declanșa. Trebuie să port căști și ochelari de soare în spitale pentru a atenua experiența și a încerca să evit atacurile de panică.”
Și Tia, o tânără de 25 de ani, are o reacție similară. „Am în mod repetat atacuri de panică când merg la programări și proceduri din cauza modului în care durerea mea a fost discreditată de-a lungul anilor. Nu vreau să caut sprijin pentru sănătatea mintală, deoarece mă tem că va duce la și mai multă respingere.”
Dincolo de durerea fizică, pacientele se confruntă adesea cu depresie, relații intime tensionate, întreruperi în educație sau carieră și, în unele cazuri, fertilitate afectată, după cum explică dr. Charis Chambers, medic ginecolog. Trauma medicală le distruge și încrederea în propriul corp. „Sunt atât de multe momente în care mă întreb: «Oare inventez toate astea?»”, spune Georgie. Abia după a patra operație a început să creadă că durerea ei este reală. Stai puțin, cum vine asta? Un psiholog a scris chiar într-un raport pre-operatoriu că ea folosea scaunul cu rotile ca o scuză pentru a se complace în durere. „După operație, chirurgul meu m-a privit în ochi și și-a cerut scuze pentru că aveam 39 de leziuni în tot corpul”, își amintește ea. „A fost nevoie să se uite în interiorul meu ca să-mi creadă durerea.”
De ce se întâmplă asta la o scară atât de largă?
V-ați întrebat vreodată cum am ajuns aici? E aproape de neimaginat că aceste eșecuri se întâmplă pe scară largă, mai ales că, în general, medicii nu provoacă rău în mod deliberat. Răspunsul stă într-o combinație de factori, de la lipsa de cunoștințe medicale la normalizarea culturală a durerii feminine.
În primul rând, endometrioza este adesea redusă la o afecțiune ginecologică, deși este o boală sistemică ce afectează întregul corp. Această lacună în cercetare și educație face ca simptomele din alte părți ale corpului să fie adesea ratate. Așa a fost și pentru Lucy, în vârstă de 30 de ani, care a fost supusă unei sigmoidoscopii flexibile (o procedură invazivă pentru a verifica existența cancerului colorectal) care a traumatizat-o. „Aproape am leșinat de la șoc și durere”, spune ea. Mai târziu, un ginecolog privat i-a explicat că procedura a fost nu doar insensibilă, ci și complet inutilă. „Și-a pus, efectiv, capul în mâini, disperat de ceea ce fusese omis”, își amintește Lucy.
Apoi, există o prejudecată culturală. Cercetările arată că femeilor li se prescriu în mod constant analgezice mai puțin eficiente decât bărbaților. Durerea menstruală, în special, este normalizată. „Durerile menstruale, durerile pelvine și oboseala sunt respinse în mod obișnuit ca fiind «normale» de către familii, prieteni și profesioniștii din domeniul sănătății”, spune dr. Helen O’Neill, profesor asociat în genetică reproductivă. „Acest lucru lasă o povară nedreaptă pe umerii pacientelor, care trebuie să-și dovedească suferința”, adaugă dr. Chambers.
lipsa de resurse medicale agravează problema. În Marea Britanie, de exemplu, 3 milioane de femei se află pe listele de așteptare la ginecologie. „Acest lucru creează un blocaj de diagnosticare în care femeile sunt prinse într-un ciclu de programări la medicul de familie fără rezolvare”, explică Deirdre O’Neill, co-fondatoare a Hertility.
4 sfaturi pentru femeile care navighează diagnosticul
Pe bune, e nevoie de reforme în sistemul de sănătate, dar până atunci, femeile care trăiesc deja cu traume medicale au nevoie de sprijin. Hai să vedem ce recomandă specialiștii.
1. Validează-ți trauma. „Dacă experiențele tale în sistemul medical s-au simțit înfricoșătoare, violente sau desconsiderate, este important să recunoști acest lucru”, spune dr. Banafshei. Să mergi la programări cu o persoană de încredere poate ajuta enorm.
2. Nu te teme să ceri ajutor specializat. Un terapeut specializat în traume poate fi de mare ajutor. „În timp, abordarea traumei poate ajuta la separarea suferinței cauzate de boală de suferința creată de sistemul medical din jurul ei”, explică dr. Banafshei.
3. Monitorizează și documentează-ți simptomele. Eve Lepage, specialistă la Clue, recomandă notarea tiparelor de sângerare, intensității, simptomelor precum durerile de cap sau balonarea și a factorilor de stil de viață. „În loc să te bazezi doar pe memorie, monitorizarea simptomelor îți permite să arăți tipare și tendințe din propriile date, ceea ce poate deveni o formă de auto-susținere.”
4. Caută a doua opinie. Pierderea încrederii în sistemul medical duce adesea la căutarea de răspunsuri pe rețelele sociale, dar acestea nu pot înlocui îngrijirea medicală. „Dacă nu te simți în siguranță sau respectată de un furnizor de servicii medicale, ai dreptul să cauți pe altcineva”, spune dr. Banafshei. Recâștigarea puterii de a alege este un pas important spre vindecare, deoarece îți reconstruiește autonomia și încrederea internă.
