Sezonul Toamnă/Iarnă 2026 (prezentat recent) a adus pe podiumuri o nouă direcție stilistică, una care la prima vedere pare să contrazică total curentul social actual. În timp ce medicamentele pentru slăbit precum Ozempic remodelează corpurile reale, designerii propun siluete sculpturale, umflate și pline de volum, purtate însă de modele extrem de slabe. O contradicție care ridică multe semne de întrebare.

Oglinda societății sau o iluzie?

Moda nu există într-un vid, ci reflectă aproape mereu tensiunile și starea de spirit a momentului. Există chiar și o teorie, numită „Hemline Index”, care sugerează că lungimea fustelor crește sau scade în funcție de starea economiei. Iar acum, în plină ascensiune a medicamentelor GLP-1 care au normalizat slăbitul rapid, podiumurile par să meargă în direcția opusă. Numai că lucrurile stau puțin diferit.

Industria modei a favorizat dintotdeauna siluetele mici, iar pașii recenți către incluziune au părut mai degrabă timizi, uneori chiar performativi. Însă în acest sezon, absența relativă a corpurilor de mărime medie și plus-size de pe podiumuri a fost imposibil de ignorat. În locul lor au apărut haine construite special pentru a crea curbe artificiale și forme fizice mai mari.

De la Loewe la Dior, volumul e la putere

V-ați gândit vreodată cum arată concret acest trend? Lista e lungă și plină de nume mari. Am văzut fuste și topuri buretate la Magda Butrym, jachete gonflabile la Loewe și volane dramatice, stratificate, la Dior. Bottega Veneta a venit cu paltoane sculptate și împodobite voluminos, Richard Quinn a mizat pe rochii tip clepsidră cu armătură, iar McQueen a prezentat fuste cu șolduri sculptate. Lista continuă cu crinolinele bombate de la Simone Rocha și cu omniprezența peplum-urilor la case precum Givenchy, Mugler sau Patrick McDowell.

Forme de pus și de dat jos

Dincolo de spectacol, aceste siluete par să expună un adevăr mai inconfortabil. Deși subțirimea este din nou promovată activ, noțiunile tradiționale de formă feminină și conceptul de „a ocupa spațiu” rămân valoroase din punct de vedere estetic. Doar că nu atunci când există în mod natural.

Cum vine asta, mai exact?

Curbele și volumul fizic devin ceva ce poate fi activat și dezactivat, cumpărat, stilizat și îndepărtat după bunul plac. „Mi se pare că ceea ce se vinde nu este de fapt noțiunea de forme, ci o formă a corpului interschimbabilă”, spune autoarea Stephanie Yeboah. Ea adaugă: „Există în mod clar un curent subteran de nostalgie pentru forme, dar în loc să respingă de-a dreptul subțirimea, [industria] păstrează subțirimea ca bază și reintroduce formele ca decorațiune.”

„Moda vrea ideea corpului meu, nu corpul meu”

Si frustrarea este cu atât mai mare pentru persoanele care nu se încadrează în standardul promovat. „Ca o persoană care trăiește într-un corp mai mare, acest «trend» este frustrant de urmărit”, continuă Yeboah. „Pentru că, deși aspectul corpului meu este de dorit, realitatea trăită a corpului meu nu este pe deplin acceptată pe podiumuri sau în mărimi. Moda vrea ideea corpului meu – doar că nu corpul meu real. Simt că formele sunt estetizate exact în momentul în care sunt șterse, ceea ce este o contradicție în sine. Moda încă încearcă să le aibă pe amândouă, vânzând fantezia feminității și a formelor, menținând în același timp preferința industriei pentru subțirime.”

capitalismul în forma sa cea mai pură: se monetizează atât „problema” percepută, cât și „soluția” ei. Deocamdată, moda pare mulțumită să creeze doar iluzia formelor, fără a face loc, pe bune, corpurilor care le au deja.