Bucuria stânjenitoare resimțită la eșecul altcuiva era, până acum, rapid asociată cu rușinea. Astăzi, explicația psihologică mută accentul: schadenfreude nu este automat dovada unui caracter rău, ci poate semnala propriile nesiguranțe și modul în care stima de sine se apără.
Esther Boada, director al Centrului de Psihologie Sukha din Barcelona, descrie această reacție ca fiind una comună în practica clinică, nu un indiciu de psihopatie sau intenție malițioasă. Acest lucru schimbă mult felul în care vă priviți când apare un astfel de gând, mai ales că primul impuls este, de obicei, vinovăția.
„Adesea credem că a ne bucura de nenorocirea altcuiva este crud sau că doar oamenii răi o fac. Cu toate acestea, din perspectivă psihologică, știm că nu este întotdeauna așa. Există un cuvânt german, schadenfreude, care înseamnă practic a găsi bucurie în nenorocirea altcuiva. În practica clinică, vedem că este de fapt o emoție destul de comună, și cu siguranță nu înseamnă că cineva este rău intenționat sau psihopat.”
Mecanismul funcționează, spune ea, prin comparație socială. Când persoana care eșuează pare mai admirată, mai de succes sau mai privilegiată, diferența pe care o simțeați între viața ei și a dumneavoastră se micșorează pentru o clipă. Pentru stima de sine, clipa aceea poate aduce o ușurare.
Cum relatează Hellomagazine, Boada leagă direct acest sentiment de evaluarea propriei valori personale. Nu este neapărat despre dorința de a vedea pe cineva suferind, ci despre faptul că propriul disconfort se domolește temporar când decalajul perceput se îngustează.
„Din psihologia socială, știm că oamenii își evaluează propria valoare comparându-se constant cu ceilalți. De aceea, atunci când cineva care pare mai de succes, mai admirat sau mai privilegiat experimentează un eșec, stima noastră de sine poate primi un impuls temporar de ușurare. Nu este neapărat pentru că vrem ca ei să sufere, ci pentru că decalajul pe care îl percepeam între acea persoană și noi înșine se îngustează.”
Emoția în sine nu este esențială, ci locul din care apare. Dacă vă surprindeți des în acest punct, semnalul are mai puțin de-a face cu cealaltă persoană și mai mult cu răni emoționale vechi sau cu nevoi care au rămas neîmplinite.
Creierul poate simți satisfacție chiar când mintea se rușinează
Există un detaliu care explică bine conflictul interior. Cercetările din neuroștiință invocate de Esther Boada arată că, atunci când vedeți eșecul unei persoane pe care o invidiați, centrii de recompensă din creier se pot activa, iar situația este înregistrată biologic drept satisfăcătoare din punct de vedere emoțional.
„Neuroștiința ne-a oferit câteva perspective fascinante. Cercetările arată că atunci când asistăm la eșecul cuiva pe care îl invidiem, centrii de recompensă din creier se pot lumina cu adevărat. Acest lucru înseamnă că creierul poate înregistra situația ca fiind satisfăcătoare din punct de vedere emoțional, chiar dacă rațional nu ne simțim deosebit de mândri de asta.”
Aceasta ajută mai ales când vă sperie faptul că ați simțit ceva nepotrivit față de o prietenă apropiată, nu doar față de o persoană publică sau o cunoștință. Sursa nu precizează un exercițiu separat pentru astfel de situații, dar recomandarea specialiștilor rămâne aceeași: reacția nu se reprimă și nu se acoperă cu rușine, ci se citește ca informație despre ce doare în dumneavoastră.
Contextul actual apasă și el pe acest buton. Comparația constantă din epoca rețelelor sociale amplifică invidia și presiunea de a părea că ați reușit totul, așa că emoțiile mai puțin frumoase ies la suprafață mai repede. Noi, femeile, știm cât de ușor se adună asta în tăcere. De asemenea, modul în care sunt prezentate familiile celebre, cum ar fi Christie Brinkley și fiica ei, Sailor, care par gemene la o nuntă, poate alimenta comparațiile.
Boada spune că primul pas util este să nu vă judecați automat când observați acest sentiment. Vinovăția, explică ea, blochează tocmai înțelegerea de care aveți nevoie dacă vreți să vedeți ce vă lipsește, ce vă rănește sau unde stima dumneavoastră de sine cere ajutor. Iar dacă emoția ajunge să vă provoace suferință, poate fi dusă și în terapie.
„Dacă îți dai seama că te bucuri adesea de nenorocirea altora, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să eviți să te judeci automat pentru asta. Vinovăția ne împiedică adesea să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat. Poate fi mai util să te întrebi: «Ce îmi spune această emoție?»”
