Te-ai gândit vreodată cât de mult te distrage telefonul la birou? Se pare că tot mai mulți șefi o fac, iar trendul interzicerii smartphone-urilor la locul de muncă ia amploare, de la bănci de pe Wall Street la teatre din Londra. Companii majore din toate industriile se confruntă cu această dilemă: cum să gestioneze smartphone-urile pentru a reduce întreruperile și, în același timp, pentru a proteja informațiile confidențiale.
O husă care îți „sigilează” telefonul
Imaginează-ți o mică husă în care îți pui telefonul la începutul programului și pe care o poți deschide doar la o stație specială, magnetică. Nu, nu e un scenariu dintr-un film SF, ci realitatea pentru angajații unor companii precum Id.me, o firmă de verificare a identității digitale. De mai bine de trei ani, aproximativ 290 de angajați din departamentul de suport folosesc astfel de huse (similare celor de la concerte sau spectacole de stand-up) pentru a proteja datele sensibile ale clienților. Partea bună? Păstrezi husa la tine, deci poți auzi apelurile urgente sau alertele de urgență, iar în pauzele programate ai voie să-l folosești.
Pentru Kamilah Muiruri, o angajată a companiei, măsura a avut un efect neașteptat. „Ne face să ne conectăm unii cu alții”, a povestit ea. „Nu prea cunoșteam oamenii din birou, deoarece mă concentram pe prietenii pe care îi am în afara biroului. Acum, suntem foarte apropiați ca echipă… [și] ne place mult să ieșim împreună.”
Iar sinceritatea ei este dezarmantă. „Când am început… nu eram cel mai bun angajat, îmi verificam constant telefonul”, a recunoscut Kamilah.
O problemă de respect și focus
Discuția a ajuns la cel mai înalt nivel. Anul trecut, Jamie Dimon, CEO-ul gigantului bancar JPMorgan Chase, a numit folosirea telefoanelor în ședințe „lipsită de respect”. El a mers chiar mai departe, impunând o regulă strictă. „Oamenii stau în ședințe tot timpul și primesc notificări și mesaje personale sau citesc e-mailuri. Acest lucru trebuie să înceteze. Este lipsit de respect. Se pierde timp”, a scris Dimon într-un mesaj către acționari.
Într-un interviu, a fost și mai direct: „Dacă ai un iPad în fața mea și pare că îți citești e-mailul sau primești notificări, îți spun să închizi naibii chestia aia. Este lipsit de respect.”
O astfel de abordare pare desprinsă dintr-o altă lume, mai ales în cultura corporate din România, unde presiunea de a fi mereu online și de a răspunde la e-mailuri și mesaje în afara orelor de program este adesea o normă nescrisă. O analiză publicată recent de Independent arată că acest trend global ar putea genera dezbateri aprinse și la noi, punând în balanță nevoia de concentrare cu flexibilitatea la care mulți angajați au ajuns să țină.
Nu toată lumea este convinsă de beneficii
Dar ajută, pe bune, aceste interdicții la productivitate? Adrian Chadi, profesor la Universitatea din Southampton, spune că dovezile nu sunt clare. Cercetările sale sugerează că interdicțiile pot fi utile pentru sarcini simple, de rutină, prin reducerea distragerilor, însă impactul este mai puțin clar în cazul muncii complexe, care implică creativitate sau rezolvarea de probleme.
„Este foarte dificil pentru cercetători să determine efectele unei interdicții în comparație cu o situație fără o astfel de interdicție în același context organizațional”, explică Chadi. „Este, si posibil ca angajații să perceapă interdicția foarte negativ dacă utilizarea telefonului mobil oferă avantaje evidente la locul de muncă, [mai ales] pe măsură ce oamenii s-au obișnuit cu disponibilitatea constantă a telefoanelor mobile.”
Până la urmă, tu cum ai reacționa?
Când creativitatea are nevoie de liniște
Paradoxal, poate, interdicția prinde și în mediile creative. Teatrul Royal Court din Londra a introdus husele pentru telefoane în programul său dedicat dramaturgilor, pentru a le spori concentrarea. Aceștia trebuie să-și lase telefoanele la casa de bilete în timp ce lucrează. „Scrisul este un lucru iesit din comun de dificil de făcut… mai ales când ajungi la partea grea”, spune Will Young, directorul executiv al teatrului. „Când te blochezi, este mai ușor să cauți o distragere.”
Young adaugă că politica a fost primită cu brațele deschise de „atât de mulți scriitori [care erau] pe jumătate amuzați, pe jumătate rușinați” să recunoască faptul că au nevoie de acest ajutor. „Este doar un lucru mărunt, [dar] există ceva în acel angajament [care spune] ‘Sunt aici să lucrez’.”
Graham Dugoni, fondatorul Yondr, compania care produce aceste huse, confirmă că lista clienților săi este tot mai diversă: de la tribunale și centre de îngrijire a copiilor, la agenții guvernamentale și companii care vor să-și protejeze proprietatea intelectuală. Concluzia lui este simplă și directă. „Organizațiile care vin la noi au încercat, de obicei, deja sistemul bazat pe onoare”, spune el. „Ceea ce au în comun aceste medii este recunoașterea faptului că o politică privind telefoanele pe hârtie nu este același lucru cu un mediu fără telefoane.”
