Dacă ai pus măcar o dată în coș un produs BIO cu gândul că alegi ceva net superior pentru tine sau pentru copil, merită să știi ce spune Mihaela Bilic (medic nutriționist). În podcastul Lorenei Buhnici, ea a explicat că eticheta BIO ține de felul în care este produs alimentul și de grija pentru mediu, nu de o valoare nutritivă mult mai mare.
În cifre, diferențele nutritive dintre produsele BIO și cele non-BIO sunt, potrivit Mihaelei Bilic, „sub 10%”, adică suficient de mici încât ea le numește „aproape inexistente” când vorbim strict despre nutrienți. Asta schimbă destul de mult felul în care privești prețul: dacă plătești mai mult, nu înseamnă automat că primești semnificativ mai multe vitamine, proteine sau minerale decât în varianta obișnuită.
Pentru cumpărăturile de zi cu zi, miza e simplă. Dacă bugetul e limitat, nu are sens să te simți vinovată că nu alegi mereu BIO. Iar dacă până acum ai asociat această etichetă cu „mai sănătos” în mod automat, merită să separi două lucruri care ajung adesea amestecate: impactul asupra mediului și densitatea nutritivă a produsului.
Eticheta BIO vorbește despre producție, nu despre un salt mare de nutrienți
Mihaela Bilic a rezumat foarte clar ideea care, pentru mulți consumatori, vine contra instinctului format la raft:
„E o industrie BIO. Bio înseamnă cu grijă pentru mediu. Nu are nicio legătură cu calitatea nutritivă, diferențele nutritive sunt sub 10%, culmea, din punct de vedere al nutrienților, aproape inexistente, din punct de vedere, percepția gustului, care e relativă, ai putea spune că poate unele au alt gust.”
Aici e și cheia practică. Dacă vrei să mănânci mai bine, primul criteriu util nu este neapărat sigla BIO, ci tipul de aliment pe care îl cumperi. Un iaurt simplu rămâne, în mod concret, o alegere mai clară decât un desert foarte procesat etichetat atrăgător. Iar legumele, fructele, ouăle și alimentele cât mai puțin transformate rămân repere mai solide decât marketingul de pe ambalaj.
Și gustul? Bilic spune că percepția lui este relativă. Cu alte cuvinte, dacă un produs BIO ți se pare mai bun, asta poate ține de preferință, nu de o diferență nutritivă mare și măsurabilă.
Unde apare, de fapt, întrebarea corectă la raft
Bilic pune sub semnul întrebării și felul în care industria alimentară folosește eticheta BIO pentru a susține prețuri mai mari. Potrivit Libertatea, medicul nutriționist a atras atenția că cererea consumatorilor pentru „mâncare pură” a creat, în timp, o piață uriașă, în care eticheta poate funcționa și ca argument de preț, nu doar ca informație despre producție.
„Acele produse sunt obținute (ar trebui, atenție…) vedeți cum noi, ca și consumatori stricăm…. când am spus că vrem mâncare pură”, a spus Mihaela Bilic în același podcast.
Tradus pe limba cumpărăturilor obișnuite: eticheta singură nu îți spune toată povestea. Nu îți spune cât de puțin procesat este alimentul, nu îți spune automat dacă are un profil nutrițional mai bun și nici dacă prețul mai mare merită pentru mesele tale din fiecare zi.
Bilic mută atenția spre sisteme extensive, nu spre producție intensivă „frumos ambalată”
Partea cea mai interesantă din explicația ei este alta: pentru o hrană de calitate mai bună, atenția ar trebui dusă spre produse obținute prin sisteme extensive, adică ferme sau culturi care folosesc resurse naturale fără tehnologii forțate. Asta nu e același lucru cu a te uita doar după cuvântul BIO.
Dar aici apare întrebarea firească: cum recunoști așa ceva, mai ales în supermarket? Informațiile disponibile până acum nu indică etichete concrete sau certificări precise pentru „sisteme extensive”, așa că rămâi, realist, cu câteva filtre simple. Contează să te uiți la proveniență, la cât de clar este prezentat modul de producție și la cât de puțin „industrial” pare tot lanțul de la fermă la raft. În piață sau în magazine mici, poți întreba direct cum este obținut produsul. În supermarket, proveniența clară și informațiile mai detaliate de pe ambalaj spun, de obicei, mai mult decât un mesaj mare scris pe față.
Numai că Bilic avertizează tocmai asupra confuziei create de producția intensă ambalată într-o poveste „curată”. Ea a dat și un exemplu foarte plastic:
„De unde atâta BIO pe glob? Toată lumea cumpără ouă BIO, francezii spuneau cu un simț al umorului că acel ou bio este ouat de găinile hrănite intensiv cu soia din China bio. Diferența reală este dacă reușim să cumpărăm un ou ouat de o găină care face doar un ou pe zi. Alimentația intensivă a găinii duce la creșterea productivității.”
Exemplul cu oul te ajută, de fapt, să pui întrebarea bună: produsul vine dintr-un sistem care forțează randamentul sau dintr-unul mai apropiat de ritmul natural?
Ce merită să faci concret când mergi la cumpărături
Dacă vrei o regulă simplă, utilă chiar de săptămâna asta, ea ar suna așa: nu cumpăra „mai scump” doar pentru că scrie BIO, dacă motivul tău este strict nutrițional. Alege întâi alimente cât mai simple, apoi verifică proveniența și modul de producție unde poți.
Dar dacă pentru tine contează componenta de mediu, alegerea BIO poate avea sens. Doar că e bine să o faci știind exact de ce plătești. Nu pentru un salt spectaculos de nutrienți, ci pentru un anumit tip de agricultură sau de proces de producție.
Și mai e ceva liniștitor aici: o alimentație bună nu stă sau cade într-o etichetă. Stă mai degrabă în alegeri repetate, simple, pe care le poți susține fără stres și fără sentimentul că „faci mai puțin” dacă nu alegi mereu varianta premium. Mihaela Bilic este cunoscută tocmai pentru genul acesta de demontare a miturilor alimentare, iar de data aceasta mesajul ei te poate scuti de o cheltuială făcută din reflex, nu din nevoie reală.
Faptul concret de reținut rămâne acesta: în explicația dată de Mihaela Bilic în podcastul Lorenei Buhnici, diferența nutritivă dintre BIO și non-BIO este „sub 10%”, iar termenul BIO se referă la „grijă pentru mediu”, nu la o calitate nutritivă intrinsec superioară.
