Știi momentele acelea în care te așezi confortabil pe canapea, gata să savurezi un reality show bun care să te rupă de stresul zilnic? Noul sezon Celebrity Traitors tocmai a anunțat o listă fabuloasă de 21 de vedete, promițând un spectacol vizual și psihologic de excepție. Dar dacă privești cu atenție dincolo de luminile reflectoarelor, vei descoperi că lipsește exact acel ingredient secret care dădea savoare competiției în trecut.
O listă de vedete care te lasă fără cuvinte
Niciodată un reality TV nu a avut o distribuție mai strălucitoare. Vorbim de nume grele din actorie precum Richard E Grant, Michael Sheen, Bella Ramsey și Myha’la. Apoi, la capitolul comedie îi avem pe Miranda Hart, Romesh Ranganathan, James Acaster și Joe Lycett. Nu lipsesc nici starurile pop Leigh-Anne Pinnock și James Blunt, sau prezentatorii Maya Jama, Amol Rajan și Hannah Fry. Mai sunt și Stephen Fry, Jonathan Ross, Celia Imrie și Charlotte Church. 21 de nume în total, toate niște lovituri de imagine veritabile.
Dar stai puțin, parcă lipsește ceva. Când te uiți la toată această adunare de staruri, îți dai seama destul de repede că un anumit tip de concurent a fost lăsat complet pe dinafară.
Ingredientul secret care s-a pierdut pe drum
Într-o analiză publicată recent de Independent se aduce în discuție faptul că din acest peisaj lipsește cu desăvârșire un star din lumea sportului. Anul trecut i-am avut pe săritorul în apă olimpic Tom Daley și pe jucătorul englez de rugby Joe Marler. Acum, nimeni din cei care merg în Highlands, în Scoția, nu vine din acest sector. Asta dacă nu cumva îl pui la socoteală pe King Kenny, un YouTuber care participă la genul de meciuri de box unde și adversarul este tot un YouTuber.
Iar dinamica asta ne este familiară și nouă, aici în România. Când te uiți la show-uri locale de supraviețuire, sportivii de performanță sunt mereu cei care taie tensiunea cu o sinceritate brutală, nefiind prea interesați de imaginea lor publică prefabricată.
Fix asta s-a întâmplat și în Marea Britanie.
Dacă sezonul trecut ne-a învățat ceva, este că emisiunea atinge cote maxime când cineva dintr-o cu totul altă lume intră în joc și nu dă doi bani pe prestigiul cultural al celorlalți. Acel om a fost Joe Marler. Nu Alan Carr, care a câștigat deși a fost cel mai clar vinovat Trădător ales vreodată de format. Și nici Stephen Fry, a cărui atitudine de unchi binevoitor l-a ținut în siguranță săptămâni la rând. Marler a fost eliminat în finală de Nick Mohammed și David Olusoga. Despre aceștia, un critic a spus că au format „o alianță gravă în ignoranță reciprocă”. Însă rugbistul morocănos a fost adevăratul star.
El a tăiat bătăile pe umăr din lumea mondenă și nu era deloc interesat să prindă un loc pe canapeaua lui Jonathan Ross. La ultima probă cu trenul cu aburi, când Carr ezita, Marler și-a pierdut răbdarea. „Nu avem timp pentru borseta ta”, i-a spus el. A fost pur și simplu real.
De ce sportivii sunt maeștrii minciunii
Să fim serioase, acele jocuri de culise care fac emisiunea atât de captivantă necesită o doză de machiavelism. Trebuie să poți privi pe cineva în ochi și să îl minți. E mult mai greu să faci asta când ai fost invitată la podcastul lor sau ai jucat alături de ei pe scenă.
Te-ai gândit vreodată la asta? În schimb, un fotbalist este antrenat fix pentru așa ceva. Nu există o pregătire mai bună pentru masa rotundă decât o conferință de presă de după meci (unde ani de zile spui nimic, deși pari să spui totul, deviezi subiectul și îți păstrezi fața serioasă sub un interogatoriu continuu).
Să ne imaginăm cum ar fi fost dacă l-ar fi recrutat pe Michael Owen. Fostul câștigător al Balonului de Aur este un om de o candoare absolută. El a mărturisit odată că nu se poate uita la filme pentru că i se par neplauzibile. „Oameni care se împușcă între ei, se rostogolesc în timp ce gloanțele abia îi ratează, sărind de pe trenuri”, a explicat el. „Cum poate cineva să creadă asta?”. Ca analist sportiv, el ne-a oferit perle precum „fotbaliștii din zilele noastre trebuie adesea să își folosească picioarele”. Dacă l-ai pune în acel castel, nimeni nu ar avea nici cea mai vagă idee ce gândește. Iar Micah Richards, care este cald și incapabil să își țină râsul, ar fi făcut ca masa rotundă să fie hilar de imprevizibilă.
Coliziunea lumilor face televiziune bună
Sau cum ar fi fost cu Gary Neville? Fostul căpitan al lui Manchester United a vorbit odată cu neîncredere despre ascensiunea cafelei latte într-o dezbatere despre globalizarea fotbalului. „Acum douăzeci de ani, puneai lapte în cafea. Era o cafea cu lapte, nu era un latte sau un Frappuccino”, a opinat el.
Ar fi fost aur curat să îl vezi cum se fâstâcește sub presiune, așa cum a făcut-o la emisiunea Have I Got News For You. Acolo, Ian Hislop și Paul Merton l-au luat la rost pentru că a luat bani de la postul qatarez beIN Sports, exact de la statul al cărui istoric privind drepturile omului îl condamnase anterior.
Și o olimpică precum Denise Lewis ar fi fost extrem de distractivă. O femeie atât de motivată încât nu ar lăsa pe nimeni să îi stea în cale, indiferent de câte premii Brit au câștigat ceilalți concurenți.
Distribuția din 2026 va oferi o televiziune genială. Numai că acest format strălucește cu adevărat doar atunci când lumile se ciocnesc frontal, iar în acest moment, pe ușa castelului scoțian a intrat o singură lume.
