Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google

Să îi ceri partenerului, din nou și din nou, să te liniștească poate calma anxietatea doar temporar. Pe termen lung, dinamica întreține frica, crește dependența emoțională și aduce oboseală și tensiuni în relație.

Partenerul poate ajunge, fără să vrea, un mecanism de evitare. Este chemat să spună ce crede, să confirme că totul va fi bine, să analizeze variantele, să găsească soluții sau să verifice încă o dată aceleași scenarii.

Anxietatea devine un carusel de gânduri despre scenarii negative: ce s-ar putea întâmpla rău la serviciu, cu sănătatea unei persoane dragi, cu banii, într-o călătorie sau la o decizie. Problema nu este practică și concretă, ci un construct mental bazat pe îngrijorare. De aceea, liniștirea ține puțin.

După doar câteva ore, persoana poate avea din nou nevoie de confirmări. Discuția devine problematică atunci când nu are un punct de încheiere, iar fiecare soluție este urmată de un nou scenariu anxios, un tipar în care ROCD poate sabota o relație sănătoasă.

Sprijinul poate deveni evitare, potrivit ELLE România. Asta se vede clar: partenerul te duce la serviciu de teamă că ți se va face rău pe drum, merge cu tine la părinți pentru a verifica dacă sunt în viață după ce nu au răspuns timp de două ore, urcă în pod în locul tău de teamă că vei cădea pe scări sau îți spune permanent ce face pentru a te liniști.

Evitarea confruntării cu gândurile anxioase împiedică observarea faptului că persoana poate face față situației și că scenariul imaginat nu se produce. Partenerul participă involuntar la un ritual de îngrijorare și preia responsabilitatea reglării emoționale a celuilalt.

Semnul că sprijinul devine evitare

Când partenerul verifică permanent scenariile, confirmă că totul este în regulă, ia decizii în locul persoanei anxioase sau încearcă să elimine fiecare sursă de disconfort, dinamica devine obositoare pentru amândoi. În loc să participe la acest tipar, partenerii pot explora top 7 modalități de a-ți arăta aprecierea partenerului.

Persoana anxioasă poate deveni tot mai dependentă de răspunsurile partenerului, iar acesta poate ajunge să simtă că trebuie să fie permanent disponibil pentru a o liniști. Materialul avertizează clar: partenerul nu este terapeut, iar terapia nu se face cu membrii familiei, prietenii sau partenerii de cuplu.

Consecințele epuizării în dinamica de cuplu

Oboseala partenerului poate fi interpretată ca lipsă de înțelegere, ceea ce poate amplifica anxietatea și poate alimenta teama că relația este în pericol sau că partenerul va abandona persoana anxioasă.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră