Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google
Un nou studiu aduce un detaliu important pentru femeile la vârsta a treia: o expunere mai mare la poluarea aerului s-a asociat cu subțierea unor regiuni din creier esențiale pentru memorie, zone frecvent afectate de boala Alzheimer.
Urmarea imediată este comparația cu îmbătrânirea cerebrală. La femeile vârstnice, cu o medie de vârstă de circa 78 de ani, fiecare microgram suplimentar pe metru cub de pulberi fine în suspensie (PM2.5) a fost legat de o diferență estimată în grosimea corticală, comparabilă cu aproximativ 13 luni de îmbătrânire. Pentru fiecare parte pe miliard suplimentară de dioxid de azot (NO2), diferența a fost similară cu aproximativ trei luni de îmbătrânire.
Studiul, apărut în NeuroToxicology, a analizat scanări cerebrale și estimări ale poluării aerului rezidențial la 1.484 de adulți fără demență sau antecedente de accident vascular cerebral. Cercetătorii au urmărit două grupuri independente: 1.097 de femei din Women’s Health Initiative Memory Study și 387 de bărbați din Vietnam Era Twin Study of Aging.
La bărbații mai tineri, cu o medie de vârstă de aproximativ 62 de ani, cercetătorii au observat un model diferit. O expunere mai mare la poluare a fost asociată cu un cortex mai gros în aceleași regiuni vulnerabile la Alzheimer. Asociera dintre PM2.5 și această grosime corticală mai mare a scăzut treptat între 55 și 64 de ani, devenind negativă după aproximativ 65 de ani.
Diferențele apar tocmai în zonele creierului legate de memorie
Studiul devine relevant pentru viața de zi cu zi, chiar dacă nu vorbește despre simptome deja apărute. Modificările s-au observat în regiuni ale creierului importante pentru memorie, exact acele zone afectate frecvent de boala Alzheimer. Cine urmărește prevenția primește un semnal util: discuția despre sănătatea creierului nu se oprește doar la genetică sau la vârstă, ci include și factorii din mediul în care trăiți.
Lauren Salminen, Ph.D., profesor asistent de cercetare în neurologie și autorul principal al studiului, a explicat că „poluarea aerului nu a corespuns unui model uniform de structură cerebrală la toți participanții. Constatările contrastante sugerează că răspunsul creierului la poluare se poate schimba pe parcursul procesului de îmbătrânire. Urmărirea oamenilor în timp va fi esențială pentru a determina ce înseamnă aceste modele pentru riscul de Alzheimer.”
Interesul pentru depistarea timpurie a riscului de Alzheimer a crescut mult în ultima perioadă. În aceeași direcție merg și testul de sânge cu șapte proteine dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea din Gothenburg, dar și datele care au arătat că noile anticoagulante orale pot încetini declinul cognitiv la pacienții cu fibrilație atrială și boala Alzheimer. Acum, potrivit Medical Xpress, și poluarea intră mai clar pe lista factorilor de urmărit când vorbiți despre sănătatea creierului.
Poluarea, un factor de care puteți ține cont
Poluarea este un factor de risc larg răspândit, prezent în comunitate. Studiul este important mai ales pentru femeile de vârstă mijlocie și înaintată, categorie mai expusă declinului cognitiv asociat cu Alzheimer. Chiar dacă nu vă schimbă brusc rutina de mâine, vă mută atenția spre expunerea zilnică la aerul din jurul casei.
Lauren Salminen a formulat și o posibilă explicație pentru diferențele observate între etapele vieții: „Descoperirile noastre ridică posibilitatea ca modificările cerebrale legate de poluare să nu fie liniare. Un cortex mai gros la un moment dat în viață ar putea reprezenta un răspuns biologic precoce, în timp ce subțierea mai târziu în viață ar putea reflecta daune acumulate. Aceasta este o ipoteză importantă, dar trebuie testată în studii care urmăresc aceiași oameni pe măsură ce îmbătrânesc și includ biomarkeri pentru Alzheimer.”
Arthur W. Toga, Ph.D., director al Stevens INI, spune lucrurile foarte direct: „Poluarea aerului este un factor de risc larg răspândit și potențial modificabil care afectează oamenii din întreaga comunitate. Imagistica cerebrală avansată ne oferă o modalitate puternică de a investiga modul în care aceste expuneri pot influența creierul cu mult înainte de apariția simptomelor de demență. Înțelegerea momentului în care încep aceste modificări și cum evoluează ele ar putea, în cele din urmă, contribui la ghidarea unor abordări mai eficiente pentru protejarea sănătății creierului.”
