Persoanele cu Parkinson mai active au avut un declin mai lent al memoriei și mișcării într-un studiu

Publicat: 23 octombrie 2026, 14:50Actualizat: 23 octombrie 2026, 14:50

Persoanele cu boala Parkinson care erau mai active fizic au avut o deteriorare mai lentă a memoriei, gândirii și mișcării, într-un studiu publicat pe 7 octombrie 2026 în Neurology. În calcul au intrat și activități obișnuite, precum aspiratul sau mersul alert. Cercetarea a identificat o asociere, fără să demonstreze că mișcarea a produs diferențele observate.

Echipa a urmărit 294 de adulți cu forme ușoare sau moderate de Parkinson, cu vârsta medie de 66 de ani. Potrivit Yahoo Health, participanții au fost înscriși într-un program de cercetare din Cincinnati, Ohio, între ianuarie 2019 și februarie 2025. Monitorizarea a ajuns la șapte ani pentru mișcare și la cinci ani pentru memorie și gândire, deși durata obișnuită de urmărire a fost de aproximativ trei ani.

Dong-Woo Ryu, medic la University of Cincinnati și autor al studiului, a explicat ce aduce cercetarea față de lucrările anterioare, în prezentarea făcută de American Academy of Neurology: „Boala Parkinson este o afecțiune a creierului care provoacă probleme de mișcare și cognitive, care se agravează treptat, ducând la dizabilitate și la pierderea independenței. Cercetările anterioare au arătat asocieri între activitatea fizică și simptomele motorii. Studiul nostru a constatat că activitatea fizică ar putea avea beneficii duble, fiind asociată cu un declin mai lent atât al mișcării, cât și al cogniției.”

În fiecare an, participanții au făcut teste pentru memorie și gândire, precum și evaluări ale simptomelor motorii, adică ale problemelor de mișcare. Testul cognitiv avea 30 de puncte, iar scăderea scorului însemna performanțe mai slabe. Evaluarea motorie folosea o scară de la 0 la 132 de puncte, pe care valorile mai mari indicau simptome mai severe. Scorul motor mediu la început era 23.

Rezultatele au fost estimate în funcție de timpul săptămânal petrecut în activități moderate sau intense:

Până la patru ore: scorul pentru memorie și gândire a scăzut, în medie, cu 0,478 puncte pe an, iar cel motor a crescut cu 0,143 puncte anual.

Între patru și opt ore: scăderea cognitivă medie a fost de 0,090 puncte pe an, iar scorul motor s-a redus cu 0,225 puncte anual.

Peste opt ore: scorul cognitiv a rămas aproape neschimbat, cu o scădere medie de 0,007 puncte pe an; scorul motor s-a redus cu 0,783 puncte anual.

Grupurile nu aveau diferențe semnificative între scorurile inițiale. Examinările motorii s-au desfășurat în timp ce participanții își luau medicația obișnuită, astfel că valorile descriu evoluția sub tratament, nu simptomele în absența lui.

Activitatea intensă nu a adus un avantaj suplimentar după ajustarea pentru durata totală

Participanții au completat chestionare despre orele de mișcare de la serviciu, din gospodărie și din timpul liber. La intensitate moderată au fost încadrate mersul alert, tenisul la dublu, înotul relaxat, spălatul geamurilor, aspiratul și cositul gazonului.

Categoria solicitantă a cuprins alergatul, ciclismul la viteză mai mare, sporturile de echipă, tenisul la simplu, datul cu lopata și transportarea obiectelor grele. Dacă citești rezultatele pentru tine sau pentru cineva apropiat, ține cont că activitatea fizică evaluată aici nu se limita la antrenamentele de la sală.

Cercetătorii au analizat trei măsuri: durata totală a activităților moderate și intense, volumul de activitate calculat prin combinarea duratei cu intensitatea și timpul rezervat separat efortului intens. În calculul volumului, activitățile mai solicitante primeau o pondere mai mare.

Valorile mai ridicate pentru fiecare dintre aceste măsuri s-au asociat cu o deteriorare mai lentă atât cognitivă, cât și motorie. Legătura s-a păstrat după ajustarea pentru vârstă, sex și durata bolii.

Totuși, când analiza a ținut cont de timpul total de activitate, efortul intens nu a arătat un beneficiu suplimentar pentru niciuna dintre cele două categorii de simptome. Nici diferența cognitivă dintre grupul intermediar și cel mai activ nu a fost semnificativă statistic. Pragurile folosite pentru împărțirea participanților nu reprezintă o prescripție individuală de exerciții.

Despre interpretarea rezultatelor pe termen lung, Ryu a precizat: „Posibilele beneficii ale activității fizice pentru persoanele cu boala Parkinson ar putea depinde de cât timp rămân active și dacă își continuă exercițiile în timp. Deși studiul nostru a găsit diferențe mici între nivelurile de activitate, aceste diferențe pot deveni mai importante în timp. Întrucât participanții aveau, în general, capacități bune de gândire și memorie la începutul studiului, rezultatele noastre trebuie interpretate cu prudență și sunt necesare studii suplimentare.”

O limită ține de felul în care a fost evaluată mișcarea: participanții au estimat-o singuri, fără măsurători directe. Unele estimări puteau fi inexacte. În plus, nimeni nu a fost repartizat prin tragere la sorți la un program de exerciții. Este posibil și ca persoanele cu simptome mai puțin severe să fi putut rămâne mai active.

Participanții cei mai activi erau mai tineri, iar 98,3% din eșantion erau persoane albe. Cei excluși din analiză, în principal pentru că lipseau informații despre activitate, erau mai în vârstă și aveau scoruri motorii inițiale mai slabe. Aceste caracteristici limitează extinderea concluziilor la alte persoane cu Parkinson.

Echipa a verificat și ce se întâmplă dacă sunt excluși patru participanți din grupul cel mai puțin activ care avuseseră o deteriorare neobișnuit de rapidă. Asocierea pentru memorie și gândire s-a menținut, însă cea pentru mișcare a devenit mai slabă.

Alberto Espay, neurolog la University of Cincinnati și autor senior al cercetării, a delimitat concluzia astfel: „Este încurajator, dar nu stabilește că exercițiul fizic previne declinul cognitiv sau demența.” El a subliniat că sunt necesare și studii în care participanții să fie repartizați aleatoriu în grupuri.

Un studiu observațional anterior, publicat în Neurological Research and Practice, analizase imagini ale creierului folosind baza de date Parkinson’s Progression Markers Initiative. Activitatea mai mare fusese asociată cu o scădere mai lentă a disponibilității transportorului de dopamină în nucleul caudat, o regiune cerebrală. Transportorul ajută la îndepărtarea dopaminei dintre celulele nervoase, iar măsurarea lui oferă informații despre starea acestui sistem.

În acea cercetare, activitatea mai mare se asociase cu o evoluție mai bună a echilibrului, posturii, mersului, rigidității și severității motorii generale, precum și cu păstrarea gândirii generale și a vitezei de procesare. Pentru tremor și încetinirea mișcărilor nu apăruse o asociere semnificativă. Măsura legată de dopamină nu explica statistic diferențele clinice, iar studiul nu demonstra o relație de cauză și efect.

Interesul pentru această legătură include și observații mai vechi. În 2003, cercetătorul Jay Alberts, de la Cleveland Clinic, a traversat Iowa pe o bicicletă tandem împreună cu Cathy, o femeie cu Parkinson. După câteva zile, a observat îmbunătățiri ale capacităților ei fizice, mai ales ale scrisului de mână. Episodul a inspirat cercetări ulterioare despre ciclism, dar nu fusese un experiment controlat.

În 2024, cercetători de la Yale au raportat semnale imagistice legate de dopamină mai ridicate la nouă dintre 10 persoane cu Parkinson incipient, după șase luni de exerciții intense. Programul se numea Beat Parkinson’s Today și fusese fondat de Michelle Hespeler după propriul diagnostic. Studiul nu avea grup de control, iar participanții aveau boală ușoară și erau motivați să facă mișcare.

Cercetarea actuală a primit finanțare printr-un grant de la Gardner Family Foundation și din Precision Medicine in Neurodegenerative Diseases Fund. Lucrarea a apărut în volumul 107, numărul 9 al revistei Neurology, cu identificatorul DOI 10.1212/WNL.0000000000218682.

Echipa din Cincinnati intenționează să analizeze în continuare nivelurile de activitate împreună cu markeri legați de boală din lichidul cefalorahidian, lichidul din jurul creierului și măduvei spinării, inclusiv alfa-sinucleina, beta-amiloidul și tau.