Te-ai frecat vreodată la ochi, exasperat, auzind concertul nocturn al partenerului de pat, în timp ce el sau ea dormea profund, fără să clipească? Ei bine, se pare că nu e doar norocul tău prost, ci există o explicație științifică. E un mecanism complex, în care somnul și felul în care creierul procesează sunetele joacă un rol crucial. Potrivit specialiștilor, nu toți sforăitorii sunt la fel: unii se trezesc, alții nu, iar cei care se trezesc o fac doar pentru scurt timp.
Cuprins
Treziri nocturne invizibile
Un studiu din 2022 arată că sforăitorii pot fi conștienți de vreo patru sau cinci treziri pe noapte din cauza zgomotului pe care îl produc. Dar, să fim serioși, realitatea e adesea mult mai dramatică. „Multe mai apar fără să fie observate, mai ales în cazurile de apnee în somn, unde sforăitul poate fi extrem și persoanele afectate pot fi trezite de zeci sau chiar sute de ori pe noapte”, explică Manish Shah, medic generalist și dentist la Sydney Center for TMJ and Sleep Therapy. Dar de ce nu simt ei aceste treziri la fel de intens ca partenerii lor de suferință, cei care stau cu ochii-n tavan?
Creierul face selecția
Aici intervine creierul, mai exact o zonă a lui numită talamus. Imaginează-ți talamusul ca pe un portar extrem de vigilent, care filtrează sunetele considerate „nerelevante” în timpul somnului. De asta te poți obișnui cu zgomotul traficului de afară sau cu pașii vecinilor de deasupra, dar tresari imediat când sună alarma sau când cineva îți strigă numele. În cazul sforăitului, creierul îl percepe ca pe un zgomot familiar și, cel mai important, nepericulos.
Sforăitul, un sunet familiar
„Sunetul sforăitului este filtrat pentru că urechile și întregul sistem sunt obișnuite cu el. Creierul prioritizează odihna și nu va declanșa trezirea corpului, chiar dacă sforăitul este prezent”, detaliază Shah. Practic, creierul decide că e mai important să te lase să dormi decât să te alerteze la un zgomot pe care îl consideră parte din peisaj, un fel de fundal sonor.
Când sforăitul devine o problemă
Totuși, nu ar trebui să ignori complet sforăitul, mai ales dacă devine un adevărat concert. Poate fi un semn de apnee în somn, o afecțiune serioasă asociată cu hipertensiune, infarct, accident vascular cerebral și diabet. În plus, poate provoca oboseală cronică și senzația de somn neodihnitor. Așa că, dacă sforăitul e puternic și constant, ar fi bine să mergi la un specialist, să nu te joci cu sănătatea.
Soluții simple, dar eficiente
Din fericire, există și câteva măsuri simple pe care le poți încerca pentru a reduce intensitatea zgomotului. În primul rând, încearcă să schimbi poziția de dormit. Evită să dormi pe spate, deoarece somnul pe lateral poate reduce semnificativ sforăitul. Poți încerca, de asemenea, să dormi cu capul ușor ridicat, ceea ce ajută la menținerea căilor respiratorii deschise. În cazurile severe de apnee, tratamentul implică utilizarea unui aparat CPAP, care menține căile respiratorii deschise, deși aparatul în sine emite un zgomot constant de aproximativ 30 decibeli, dar se pare că talamusul creierului se obișnuiește și cu el.
Prevenția, cheia succesului
Virginia Skiba, neurolog și specialist în somn la Henry Ford Medical Center, subliniază că prevenția și schimbarea obiceiurilor de dormit sunt esențiale. „Poziția de somn contează foarte mult; gravitația poate favoriza sforăitul, iar ajustările mici pot face o diferență uriașă.” Așadar, chiar dacă sforăitul poate fi frustrant pentru partenerul de pat, e important să înțelegi că cei care sforăie nu se trezesc la fel de des, datorită modului în care creierul filtrează sunetele familiare și prioritizează odihna. Dar, repet, nu ignora sforăitul excesiv, deoarece poate indica probleme de sănătate și merită evaluat de un specialist. Mai bine previi, decât să tratezi, nu?
