Un drum de la ghețurile Alaskăi până la capătul lumii, în Argentina. Chiar există. O aventură epică prin deșerturi, jungle și munți. Dar are o problemă. O capcană de 160 de kilometri. Acolo, asfaltul pur și simplu nu mai e.
Cuprins
Numele ei? Autostrada Panamericană. Guinness World Records o numește oficial „cea mai lungă rută auto din lume”. În realitate, nu e un singur drum, ci un amalgam de șosele naționale, lipite între ele de-a lungul deceniilor ca să lege cele două Americi, din Golful Prudhoe (Alaska) până în Ushuaia (Argentina). Informația vine de la Mediafax, care preia din publicația Express.
Un vis vechi de un secol, peticit de 14 țări
Visul unui drum care să lege nordul de sud a prins contur în 1923. O idee măreață. Propunerea s-a făcut la a cincea Conferință Internațională a Statelor Americane, dar execuția a fost pasată fiecărei țări în parte. Fiecare cu drumul lui. Așa se face că bucățile principale s-au construit între anii 1930 și 1970, dar la standarde care n-aveau nicio legătură între ele.
Ce a ieșit? Un puzzle gigantic. Un colos de asfalt ce coase laolaltă SUA, Mexic, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Ecuador, Peru, Chile și Argentina. Unele bucăți de drum existau dinainte, altele se modernizează și în ziua de azi, ceea ce face ca orice călătorie să fie o surpriză continuă.
De la asfalt perfect la drumuri de coșmar
În America de Nord, totul e perfect. Asfalt modern, bine întreținut. Dar apoi treci în America Centrală și de Sud, iar peisajul se schimbă brusc. Acolo, visul panamerican devine o luptă corp la corp cu gropile și noroiul. Unele porțiuni sunt jalnice. În sezonul ploios, șoselele devin râuri de mâl. De-a dreptul impracticabile.
E o loterie a asfaltului. Apoi vin Anzii. Drumul urcă la altitudini de te ia amețeala, peste 4.000 de metri. Acolo sus, aerul subțire și vremea schimbătoare sunt o problemă reală și pentru mașină, și pentru om. Frig, ceață de nu vezi în fața ochilor și serpentine strânse. Limitele oricărui aventurier sunt puse la încercare.
„Gaura Neagră” din Darién: junglă, mlaștini și contrabandă
Cel mai mare obstacol de pe Autostrada Panamericană nu e un munte. Nici un deșert. E o lipsă. O gaură. Un segment de vreo 160 de kilometri între Panama și Columbia, numit „Darién Gap”, care n-a fost construit niciodată. Pur și simplu. Acolo, civilizația ia o pauză bruscă.
Ce găsești acolo? Un iad verde de pădure tropicală deasă, mlaștini în care te scufunzi și munți abrupți. Oficial, decizia de a nu construi șoseaua a venit din motive de mediu, pentru a proteja un ecosistem unic, dar și din rațiuni de siguranță. Ironia sorții… regiunea e un cuib de activități ilegale, plină de traficanți și grupări armate. A fost o decizie ecologică sau era pur și simplu prea periculos de construit? Cel mai probabil, ambele.
Cât durează, de fapt, aventura vieții?
Să parcurgi tot traseul e o provocare imensă. Logistică, dar și de rezistență. Teoretic, dacă ai merge non-stop, ai putea ajunge de la un capăt la altul în două-trei luni. Doar că nimeni nu face asta.
Realitatea e alta. Mult mai complicată. Cei mai mulți care se încumetă la drumul ăsta au nevoie de mult mai mult timp. Media e undeva între șase luni și un an. De-a lungul anilor, nebuni frumoși au făcut traseul cu mașina, cu motocicleta, cu bicicleta. Incredibil, unii chiar și pe jos. Fiecare și-a transformat călătoria în povestea vieții lui.
