Îl știe o țară întreagă de la televizor. O figură plină de viață. Acum, viața lui Mircea Solcanu este alta. Complet alta. Departe de lumina reflectoarelor, fostul prezentator duce o bătălie tăcută pentru supraviețuire, la Constanța.
Cuprins
După o luptă teribilă cu cancerul și alte boli grave, Solcanu trăiește dintr-o pensie de handicap. Doar 1.280 de lei pe lună. Într-un interviu deschis pentru viva.ro, ale cărui detalii au fost preluate de Csid, a vorbit despre o realitate pe care puțini și-o pot închipui.
„Când vreau să strâng bani, mănânc mai puțin”
Cum te descurci cu 1.280 de lei? Nu te descurci. Banii abia ajung, în condițiile în care tratamentele și medicamentele sunt o cheltuială permanentă. Solcanu a învățat să trăiască la limită, să facă economii din… mâncare. Mărturia lui e brutal de sinceră. „Când vreau să strâng bani, mănânc mai puțin. Așa am reușit să economisesc timp de doi ani pentru a-mi cumpăra un televizor”, a spus el. Doi ani. Pentru un televizor.
Ce ironie… omul care a trăit ani de zile în televiziune a strâns din dinți doi ani ca să poată privi din nou la un ecran. Singura alinare vine de la sistemul medical, care îi oferă o parte din tratamente gratuit. Un ajutor mic, dar esențial. Spune chiar el că acest sprijin face diferența între a merge mai departe și a ceda.
Revolta împotriva noilor măsuri fiscale
Lupta de zi cu zi nu era de ajuns. Acum, o nouă grijă îl macină pe Mircea Solcanu. Se teme de modificările fiscale propuse de Ilie Bolojan, care ar tăia scutirile de taxe pentru persoanele cu dizabilități. O astfel de decizie ar fi pentru el o lovitură de grație. „Ce face domnul Bolojan este o pedeapsă pentru cei care chiar au dizabilități. Dacă plătim impozite, nu mai avem bani de tratamente”, a declarat Solcanu, vizibil marcat de situație.
Solcanu crede că statul greșește ținta. Ar trebui să-i vâneze pe cei cu certificate false, nu să-i pedepsească pe toți la grămadă. Nu e corect ca oamenii care chiar depind de acest mic ajutor să sufere pentru niște șmecheri. E corect așa? Greu de răspuns.
„În momentele grele, ești singur, ca la un examen”
A fugit de agitația din București în 2014, căutând liniștea la malul mării. De atunci, a revenit în Capitală de doar două ori. „Îmi place Bucureștiul primăvara, dar cred că m-ar fi obosit să trăiesc din nou acolo”, recunoaște el. Liniștea din Constanța are însă și un preț. E un oraș care adoarme devreme. Prea devreme. După ora 9 seara, se lasă tăcerea.
Tăcerea orașului apasă și mai greu din cauza unei pierderi uriașe. Mama sa. „Se fac patru ani anul acesta de când a murit mama. Eu nu o visez, dar simt că mă vizitează uneori”, povestește el. Doliul e o încercare grea, pe care o duci în tăcere. Concluzia lui e amară: „Totuși, în momentele grele, ești singur, ca la un examen”.
Fericirea fără Facebook și televizor
Credința i-a fost un stâlp. Dar Mircea Solcanu fuge de etichete. Se definește scurt. „Eu sunt creștin și atât. Botezul pentru mine a însemnat să-l aleg din nou pe Hristos, conștient, la o vârstă la care am putut lua această decizie”. Viața petrecută în media i-a schimbat complet perspectiva. A găsit fericirea tocmai renunțând la sursele de zgomot. Fără Facebook, fără televizor. Așa a descoperit liniștea. „Cât timp am stat fără Facebook și televizor am fost foarte fericit. Lucrurile importante oricum le aflam de la lume, fără să fiu bombardat de negativitate”.
Sursa: Csid
