Mai mulți pași sunt asociați cu o stare mintală mai bună la adolescenți, dar nu sunt tratament

Publicat: 2 octombrie 2026, 11:50Actualizat: 2 octombrie 2026, 11:50

Adolescenții care fac mai mulți pași zilnic tind să aibă o bunăstare mintală mai ridicată. Legătura a fost observată într-un studiu despre activitatea fizică și sănătatea mintală, dar nu demonstrează că mersul pe jos produce direct această stare și nu transformă pașii într-un tratament.

Cercetarea este observațională, adică identifică o asociere fără să poată stabili o relație directă de cauză și efect, potrivit SfatulMedicului.ro. Studiul nu schimbă recomandările actuale, iar numărul de pași nu trebuie tratat ca o țintă rigidă care trebuie atinsă în fiecare zi.

Pentru părinți, partea aplicabilă este simplă: plimbările pot fi incluse în rutina familiei, iar adolescenții pot fi încurajați să alerge sau să practice sporturi de echipă. Mișcarea nu trebuie prezentată drept soluția unică pentru depresie, anxietate sau alte tulburări. Yoga și meditația sunt, de asemenea, menționate printre activitățile care pot susține sănătatea mintală.

Mersul este una dintre cele mai accesibile forme de activitate fizică. Mișcarea regulată poate contribui la reducerea stresului, la îmbunătățirea dispoziției și a somnului și la diminuarea timpului petrecut în activități sedentare.

Schimbările persistente cer mai mult decât o plimbare zilnică

Adolescența vine cu schimbări fizice, hormonale, cognitive și emoționale, iar variațiile de dispoziție nu indică automat o tulburare. Contează cât durează, cât de intense sunt și dacă afectează școala, relațiile, somnul sau activitățile obișnuite.

Printre factorii care pot contribui la problemele de sănătate mintală se află conflictele familiale, bullyingul, presiunea școlară sau socială, discriminarea, izolarea, folosirea problematică a rețelelor sociale și lipsa somnului. Un mediu stabil și prezența unor adulți de încredere pot oferi sprijin.

Manifestările care merită urmărite sunt:

tristețea persistentă, iritabilitatea accentuată, anxietatea sau teama excesivă;
pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere adolescentului;
retragerea din grupul de prieteni și evitarea familiei;
dificultățile de concentrare, scăderea rezultatelor școlare sau absențele frecvente;
schimbările importante ale somnului ori apetitului și oboseala persistentă;
sentimentele de inutilitate sau vinovăție și scăderea accentuată a încrederii în sine;
izbucnirile emoționale neobișnuite, comportamentele impulsive și consumul de alcool sau alte substanțe.

Aceste probleme pot afecta rezultatele școlare, relațiile cu familia și prietenii, stima de sine și capacitatea adolescentului de a se bucura de activitățile obișnuite. Netratate, unele tulburări pot fi asociate și cu abandonul școlar, consumul de substanțe, automutilarea sau comportamentul suicidar.

Evaluarea stabilește dacă este stres temporar sau o tulburare

Un singur simptom și un chestionar online nu pot stabili diagnosticul. Evaluarea îi revine unui profesionist calificat, precum medicul psihiatru pentru copii și adolescenți sau psihologul clinician.

Specialistul poate discuta cu adolescentul despre starea emoțională, comportament, relații, activitatea școlară, somn, alimentație și eventualul consum de substanțe. Evaluarea poate cuprinde chestionare psihologice, analiza stării generale de sănătate și a tratamentelor urmate și, ocazional, investigații imagistice pentru excluderea unor cauze fizice.

În România, primul pas poate fi o discuție cu medicul de familie. Acesta poate face o evaluare inițială și poate emite o trimitere către un psiholog sau un psihiatru, fără să stabilească diagnosticul definitiv ori să gestioneze tratamentul pe termen lung. Specialistul poate fi găsit în ambulatorii, spitale publice, clinici private sau centre de sănătate mintală.

Tratamentul se alege în funcție de problemă, severitatea simptomelor, vârsta adolescentului și efectul asupra vieții sale. Psihoterapia îl poate ajuta să înțeleagă ce simte, să gestioneze stresul și emoțiile și să-și îmbunătățească relațiile și capacitatea de a rezolva probleme.

Familia poate contribui prin ascultare fără judecată, comunicare deschisă și un program echilibrat care include somn suficient, mișcare și păstrarea legăturilor sociale. În tulburările moderate sau severe, medicul psihiatru poate recomanda medicamente, cu alegerea individuală a preparatului, a dozei și a duratei, urmată de monitorizarea eficienței și a eventualelor reacții adverse. Medicația nu trebuie începută, oprită sau modificată fără recomandarea medicului.

Automutilarea și discuțiile despre sinucidere sunt urgențe

Dacă adolescentul spune că nu mai dorește să trăiască, vorbește despre sinucidere, s-a automutilat sau există un pericol imediat să-și facă rău, situația trebuie tratată ca o urgență. Aceste manifestări nu sunt simple schimbări specifice vârstei.

Dacă simptomele de depresie sau anxietate, retragerea socială ori schimbările de comportament și de performanță școlară persistă, este necesară o evaluare medicală. Dacă starea nu se îmbunătățește, adolescentul trebuie să revină la specialist pentru reevaluarea și ajustarea planului de tratament.