Credeai că tinerii de azi sunt doar despre TikTok și anxietate? Greșit. O nouă contracultură, centrată pe credință și valori conservatoare, zguduie America, într-o oglindă neașteptată a revoluției hippie de acum 60 de ani. Deși ideologiile par la poli opuși, atitudinile, stilul de revoltă și neîncrederea în sistem sunt aproape identice. Tinerii de azi, la fel ca bunicii lor, se revoltă împotriva status quo-ului, doar că status quo-ul s-a schimbat. Analizăm 5 asemănări surprinzătoare care arată cum istoria se repetă, dar cu un scenariu complet rescris.
1. Contracultura s-a întors, dar a schimbat tabăra
Anii ’60 au fost definiți de o mișcare de tineret care a dinamitat tradiționalismul postbelic. Acum, în 2026, asistăm la o mișcare similară, dar cu scop invers. După decenii în care ideologiile de stânga au devenit cultura dominantă în universități, media și corporații, tinerii din Generația Z încep să respingă această conformitate. Fiecare mișcare de contracultură este, prin definiție, o rebeliune împotriva puterii. Iar acum, tinerii sunt cei care „administrează elitei culturale o doză din propriul medicament”, după cum notează un editorialist de la Washington Examiner.
Fenomenul este vizibil în evenimente care trec sub radarul presei naționale. Sute de tineri participă la botezuri spontane în râuri, pe muzică religioasă. Peste 600 de studenți s-au adunat recent la Universitatea din Pittsburgh pentru un eveniment „Pitt for Jesus”, unde aproape 100 au fost botezați pe loc, în bazine portabile. Pastorul Jason Howard de la Sanctuary Church numește fenomenul „o trezire, o adevărată renaștere”. Datele confirmă tendința. Un raport al Barna Group arată că, după pandemie, angajamentul față de credință a crescut semnificativ la Gen Z și Mileniali, în timp ce la generațiile mai vechi a stagnat. La fel ca tinerii anilor ’60 care căutau un sens în afara normelor societății, și cei de azi caută un scop, dar îl găsesc în credință și valori considerate tradiționale.
2. Neîncrederea profundă în „Sistem”
Dacă anii ’60 aveau sloganul „Nu avea încredere în nimeni peste 30 de ani”, Generația Z pare să fi adoptat o versiune actualizată: nu avea încredere în nicio instituție. Doar 34% dintre tinerii Gen Z și Mileniali spun că, în copilăria lor, liderii politici puteau fi, în general, de încredere. Cifra este o prăbușire totală față de cele două treimi din generația Baby Boomers care credeau în politicieni, arată un sondaj recent al American Enterprise Institute.
Această neîncredere se extinde și la partidele politice. Melissa Deckman, autoarea cărții „The Politics of Gen Z”, subliniază că tinerii de azi sunt mult mai predispuși să se declare independenți. Ei sunt critici atât față de democrați, cât și față de republicani, considerând că ambele partide sunt deconectate de problemele lor reale. La fel ca generația anilor ’60, care a privit cu scepticism guvernul în timpul războiului din Vietnam, Gen Z privește cu suspiciune un sistem politic pe care îl consideră corupt și ineficient.
3. Activismul pe mize concrete, nu pe partide
Consecința directă a neîncrederii în partide este un activism exploziv, dar concentrat pe cauze specifice. Tinerii de azi nu mai ies în stradă pentru un partid, ci pentru mize pe care le consideră existențiale. Politologul Melissa Deckman identifică trei teme majore care îi mobilizează: schimbările climatice, egalitatea de gen și prevenirea violenței armate. „Ei văd aceste lucruri ca pe niște amenințări existențiale”, explică Deckman. Știu că încălzirea globală le va afecta generația mai mult decât pe cele anterioare, așa că „mărșăluiesc pe străzi, își formează propriile organizații și fac lobby”.
Paralela cu anii ’60 este evidentă. Atunci, tinerii s-au mobilizat masiv pentru Drepturile Civile și împotriva războiului. Erau mișcări definite de o cauză clară, nu de o afiliere politică oarbă. Astăzi, vedem un tipar similar. Decizia Dobbs a scos în stradă mai multe tinere decât tineri în 2022, iar mișcarea Black Lives Matter a galvanizat votul în 2020. Social media a devenit pentru ei ce era muzica folk pentru anii ’60: un instrument de a învăța despre politică și de a facilita angajamentul civic.
4. Lupta pentru justiție rasială, un ecou peste decenii
Mișcarea pentru Drepturile Civile a fost, probabil, cea mai importantă luptă a tinerilor din anii ’60. Astăzi, Generația Z, cea mai diversă din punct de vedere rasial și etnic din istorie, continuă această luptă cu aceeași intensitate. Două treimi (66%) dintre tinerii Gen Z consideră că persoanele de culoare sunt tratate mai puțin corect decât albii în SUA, conform Pew Research Center. Procentul este semnificativ mai mare decât la generațiile mai în vârstă.
Mai mult, ei susțin formele de protest care contestă inegalitatea sistemică. Peste 61% aprobă gestul jucătorilor din NFL de a îngenunchea în timpul imnului național, un act de protest vehement contestat de generațiile mai vechi. Această conștientizare a inechității se reflectă și în modul în care abordează alte probleme. Când vorbesc despre violența armată, de exemplu, ei subliniază cum aceasta „afectează în mod disproporționat membrii comunității de culoare sau latino”, arată Melissa Deckman. La fel ca în anii ’60, lupta pentru egalitate nu este o temă secundară, ci un pilon central al viziunii lor despre o democrație incluzivă.
5. Confruntarea directă cu autoritățile, indiferent de risc
Poate cea mai puternică asemănare este disponibilitatea de a se confrunta cu puterea, chiar și cu riscuri personale imense. De la protestele din Madagascar împotriva penuriei de apă, la cele din Peru pentru dreptul la avort sau cele din Indonezia împotriva tendințelor autoritare, tinerii din Gen Z sunt în prima linie. Și, la fel ca în anii ’60, forțele de ordine răspund adesea cu o forță disproporționată.
Tăcerea îi protejează pe opresori, în timp ce vizibilitatea protejează oamenii.
Acest motto, împărtășit de un tânăr activist pentru Amnesty International, surprinde perfect spiritul mișcării. Tinerii protestatari vorbesc despre arestări fără motiv, despre gloanțe trase de poliție pe întuneric și despre acuzații fabricate. „A protesta înseamnă să te opui tuturor încălcărilor drepturilor omului. Protestez pentru o lume mai justă, unde să-mi ridic vocea nu este sinonim cu moartea”, spune o tânără din Peru. Această determinare de a risca totul pentru o „renaștere civică” și pentru ca „umanitatea să învingă” amintește de curajul tinerilor care au înfruntat tunurile cu apă și bastoanele poliției în marșurile pentru drepturi civile sau în protestele anti-război. Un activist indonezian transmite un mesaj clar autorităților: „Cu cât încercați mai mult să ne reduceți la tăcere, cu atât vom deveni mai zgomotoși. Nu ne este frică, pentru că represiunea nu face decât să vă expună frica.”
