Fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, a vorbit deschis despre perioada petrecută în spatele gratiilor, dezvăluind detalii neștiute despre transformarea prin care a trecut. Invitată în podcastul lui Damian Drăghici, Udrea (acum în vârstă de 52 de ani) a povestit despre arestările repetate, rolul credinței și cea mai mare provocare a detenției: grija pentru fiica ei, Eva.
Un traseu juridic complicat
Elena Udrea a rememorat drumul lung și sinuos al problemelor sale cu justiția, un parcurs marcat de arestări succesive, atât în țară, cât și în afara ei. Până la urmă, a trebuit să execute o parte din pedeapsa primită în dosarul „Gala Bute”. „Am fost arestată de vreo patru ori. M-au arestat, mi-au dat drumul, m-au arestat, mi-au dat drumul. M-au arestat în Costa Rica, condamnată fiind, mi-au dat drumul pentru că Curtea Constituțională a spus că am fost judecată ilegal.”
Și totuși, finalul a fost același. „Mi-au dat drumul ca să mă ia iarăși și să execut până la urmă trei ani și jumătate de închisoare. Deci, oricât am amânat momentul, oricât am tot scăpat, până la urmă a trebuit să mă duc să execut”, a mărturisit ea. Oare ar fi fost mai simplu altfel? „Poate era mai ușor dacă executam în 2015 când nu era Eva. Dar poate nu o mai aveam pe Eva…”
Biblia, un sprijin constant
Perioada de detenție a apropiat-o neașteptat de mult de credință. A fost oare o lecție de viață sau doar o consecință a propriilor greșeli? „Da, dar îmi pun și această întrebare: era o experiență prin care eu trebuia să trec sau din greșeli am atras-o?”, se întreabă retoric fostul ministru.
Cert e că Biblia a devenit un obiect indispensabil pentru ea. „Eu am citit Biblia. O purtam cu mine cam peste tot și mai ales în perioada destul de grea din Costa Rica, în care am fost și acolo închisă. Și, mă rugam, singură, cu copil mic… Purtam Biblia după mine permanent.”
Un moment cu o încărcătură simbolică aparte a fost finalizarea lecturii. „Am citit Biblia în închisoare, mi-a luat un an de zile și două luni să o termin, dar am tăiat-o fix în noaptea de Înviere, citind câte un capitol pe zi. Deci fix în noaptea de Înviere am terminat de citit Biblia. Asta nu putea să fie decât un semn.”
Lupta interioară și gândul la Eva
Rugăciunea nu a fost însă un proces liniștitor, ci mai degrabă un strigăt de ajutor. Gândul constant la fiica ei, Eva, o împiedica să își găsească pacea. „Mult, mult de tot, dar din păcate rugăciunea mea era de disperare. Nu mă puteam liniști, nu puteam să am sufletul liniștit pentru că tot timpul mă gândeam la Eva. Și mi-am dat seama că nu poate să funcționeze rugăciunea în condiții de alea.”
Nașterea fetiței i-a schimbat complet perspectiva asupra luptei. Nu mai era vorba doar despre ea.
„Prima dată când m-au lăsat, am zis ‘Vreți să ne luptăm? Ne luptăm și din închisoare, nicio problemă’. Acum nu mai eram singură.”
O nouă etapă
Eliberată din penitenciar vara trecută, Elena Udrea spune că acum se dedică familiei. E drept că practica spirituală a rămas o constantă în viața sa, iar lectura Bibliei continuă să îi ofere noi perspective. „O citesc aproape zilnic și să cuget la ea, să încerc să înțeleg mai mult. Și de câte ori deschid Biblia și citesc în ea, sau aproape de fiecare dată, găsesc noi înțelesuri.”
Iar în acei ani grei, credința a fost colacul de salvare. „Dumnezeu a contat enorm pentru mine în perioada aceea, pentru că singura alinare, singura nădejde, ca să nu-ți pierzi nădejdea, singura nădejde puternică, adevărată era Dumnezeu.”
