Potrivit unui studiu recent, oamenii care nu pot dormi bine sau sunt privati de un somn bun dintr-un motiv sau altul (si aici stresul este un factor major), pierd cu pana la 55% mai putine grasimi din corp decat cei care au parte de un somn bun si linistit.
Iar lipsa de somn, ii face in plus mai flamanzi. Cei care in schimb se odihnesc asa cum trebuie, produc o cantitate mult mai mica din hormonul numit ghrelin, cel responsabil de stimularea apetitului care in acelasi timp reduce si pierderea/consumul de energie. Asadar, daca iti doresti sa slabesti, cel mai important lucru pe care poti sa il faci, pe langa dietele si exercitiile sportive clasice este sa te asiguri ca ai parte de un somn bun si linistit pe durata intregii nopti.
Pentru acest studiu, s-au ales 10 voluntari supraponderali sanatosi cu varste intre 35-49 de ani care au fost izolati vreme de patru saptamani si supusi unei diete cu 1450 de calorii zilnice, menita sa le mentina greutatea fara efort fizic. In primele doua saptamani, acestia au avut parte de perioade de somn zilnice de 8 ore si jumatate, reusind in medie sa piarda cate 3 kilograme, datorita aportului mic de calorii ingerate. In urmatoarele doua saptamani insa, celor 10 li s-a administrat acelasi regim slab caloric insa le-a fost redusa perioada de somn cu cate doua ore pe noapte. Rezultatul? Pierderea in greutate a fost de aproape 5 ori mai mica decat in zilele cu somn suficient.
Privarea de somn a fost de asemenea corelata cu o stare de foame mai accentuata, nivelul ghrelinei crescand cu peste 12% in aceasta perioada. Acest hormon stimuleaza stimuleaza starea de foame, reduce numarul de calorii arse de metabolism si creste cantitatea de glucoza produsa la nivelul ficatului, toate acestea facand din dieta si exercitiile de slabit lucruri inutile.
Acest hormon este produs in stomac. Nivelul sau creste in perioada de dinaintea unei mese si scade imediat dupa ce am terminat de mancat. Acesta nu numai ca stimuleaza creierul pentru a cere mancare dar, este responsabil si de acumularea in jurul organelor interne a lipidelor din sange, corelate cu hipertensiunea arteriala sau diabetul de tip 2. Corpul devine in timp sensibil la insulina iar celulele vor dezvolta o rezistenta la acest compus. Combinatia de hipertensiune, rezistenta la insulina si grasimi in sange poate duce astfel la probleme mari de sanatate, boli cardiovasculare sau anomalii endocrine.
