De ce femeile pot primi diagnosticul de ADHD abia la maturitate, deși dificultățile încep în copilărie

Publicat: 7 octombrie 2026, 08:08Actualizat: 7 octombrie 2026, 08:08

Unele femei primesc diagnosticul de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) abia la maturitate, după ani în care dificultățile lor au fost atribuite stresului, anxietății sau altor probleme de sănătate mintală. Manifestările mai puțin vizibile și efortul de a le ascunde pot întârzia recunoașterea lor.

Femeile cu ADHD sunt diagnosticate, în medie, cu aproximativ cinci ani mai târziu decât bărbații, potrivit cercetărilor menționate de CSID. Anxietatea sau problemele de concentrare, luate separat, nu înseamnă însă automat ADHD. Evaluarea urmărește felul în care dificultățile au apărut și au afectat viața persoanei de-a lungul timpului.

Davida Hartman, psiholog educațional și pentru copii și profesor adjunct la University College Dublin, explică o parte a acestei întârzieri prin felul în care au fost construite criteriile și cercetările tradiționale. Mult timp, atenția s-a concentrat asupra unui profil asociat mai ales cu băieții: hiperactivitate evidentă, impulsivitate și dificultăți comportamentale ușor de observat.

Imaginea copilului agitat, care nu poate sta locului, întrerupe și are probleme la școală poate lăsa neobservate alte manifestări. O fată care își face temele, ia note bune și este liniștită poate avea dificultăți fără să atragă atenția adulților.

Printre manifestările care pot trece neobservate se numără:

dificultățile de concentrare;
tendința de a visa cu ochii deschiși;
uitarea lucrurilor;
amânarea repetată a sarcinilor;
problemele de organizare.

Hiperactivitatea poate însemna și o activitate mentală intensă, fără mișcare permanentă sau comportamente care îi deranjează pe ceilalți. Maria Cohut, editor la Medical News Today, diagnosticată cu ADHD la maturitate, a povestit că în copilărie era considerată liniștită și timidă și avea rezultate bune la școală, relatează CSID.

Deși îi era greu să se concentreze și visa cu ochii deschiși, învățase devreme să ascundă aceste dificultăți. La ore, mima atenția pentru a nu fi considerată leneșă sau dezinteresată.

Acest efort de a ascunde trăsături sau dificultăți pentru a corespunde așteptărilor sociale poartă numele de masking. Poate însemna să vorbești mai puțin, să îți controlezi impulsul de a spune tot ce îți trece prin minte sau să îți reprimi reacțiile.

Așteptările ca fetele să fie cuminți, atente, politicoase, organizate și preocupate de emoțiile celorlalți pot încuraja acest comportament de timpuriu. În timp, efortul constant poate deveni epuizant, uneori fără ca persoana să mai realizeze câtă energie consumă.

Pot apărea rușinea, autocritica și impresia că lucrurile pe care ceilalți le fac ușor cer un efort disproporționat. Cercetarea asupra masking-ului în ADHD este încă în dezvoltare, inclusiv în privința efectelor asupra sănătății mintale.

Davida Hartman subliniază și că dificultatea poate ține de reglarea atenției. Interesul, noutatea și nivelul de stimulare influențează concentrarea: o sarcină monotonă poate fi greu de urmărit, în timp ce un subiect captivant poate menține atenția ore întregi. Această concentrare intensă este numită uneori hiperfocus.

ADHD poate fi însoțit și de creativitate, de capacitatea de a observa conexiuni neobișnuite sau de multă energie pentru activitățile care trezesc interes. Aceste puncte forte pot coexista cu dificultățile cotidiene.

Responsabilitățile adulte pot face mai vizibile dificultățile vechi

În copilărie, ajutorul părinților, un program stabil și responsabilitățile mai puține pot compensa o parte dintre dificultăți. Mai târziu, facultatea, serviciul, relațiile, gospodăria și, uneori, creșterea copiilor solicită mai mult capacitatea de organizare.

Problemele legate de funcțiile executive, adică abilitățile prin care îți organizezi și îți duci la capăt sarcinile, pot ajunge să afecteze mai mult viața zilnică. Unele femei caută astfel o explicație abia la 30, 40 de ani sau mai târziu pentru lucruri cu care s-au confruntat toată viața.

Perimenopauza, perioada de tranziție către menopauză, poate complica recunoașterea lor. Potrivit CSID, problemele de memorie, senzația de ceață mentală, uitarea și dificultățile de concentrare și organizare pot apărea atât în această perioadă, cât și în ADHD.

Cercetarea legăturii dintre cele două este încă la început. Există indicii că femeile cu ADHD ar putea avea simptome de perimenopauză mai intense și că această perioadă ar putea începe mai devreme. Schimbările hormonale și solicitarea mentală crescută pot face mai greu de compensat dificultățile deja existente.

Pentru diferențiere contează istoricul din copilărie. Criteriile clinice cer, în general, manifestări prezente înainte de vârsta de 12 ani, împreună cu un impact asupra funcționării persoanei, explică CSID.

La 35 sau 40 de ani, amintirile despre comportamentul de la școală pot fi incomplete. Părinții pot să nu mai fie disponibili pentru a oferi informații, să nu fi observat dificultățile sau să le fi considerat obișnuite.

De aceea, evaluarea la adult presupune mai mult decât completarea unui chestionar. Specialistul analizează experiențele din copilărie, școală, facultate, serviciu, relații și viața de zi cu zi, pentru a identifica un tipar persistent.

CSID subliniază că diagnosticul nu ar trebui să pornească de la întrebarea: „Arată această persoană ca cineva cu ADHD?”. Rezultatele școlare bune, un comportament liniștit sau o organizare aparent foarte bună pot ascunde un efort considerabil de a gestiona dificultățile.

Unele femei cer ajutor mai întâi pentru anxietate, epuizare, probleme de organizare sau sentimentul că nu fac suficient. Acestea pot fi asociate cu ADHD în anumite situații, iar evaluarea unui specialist este necesară pentru a înțelege ce se află în spatele lor.

Relatările altor femei de pe rețelele sociale pot fi primul contact cu experiențe în care te recunoști. Ele pot deschide discuția cu un specialist, dar pot răspândi și informații incorecte. Un videoclip sau o listă de trăsături nu înlocuiește evaluarea clinică.

Citește și: