Barbatii, chiar si tatii, nu reactioneaza la plansetele unui bebelus la fel cum o fac femeile, in unele cazuri ramanand chiar indiferenti. Un studiu recent arata insa ca nu este neaparat o manifestare a nesimtirii, atitudinea lor fiind influentata de constructia creierului masculin.
Un studiu desfasurat recent de Institutul National pentru Sanatatea Copilului din SUA a arata ca legaturile din creierul feminin sunt astfel concepute incat reactioneaza de indata la auzul plansetului de bebelus, in timp ce barbatii pot prea bine sa nu reactioneze deloc.
Oamenii de stiinta din SUA au cooptat 18 femei si barbati, unii parinti, altii fara copii, si le-au efectuat mai multe teste neurologice, printre care se numara si rezonanta magnetica nucleara (RMN). Voluntarii au fost rugati sa dea frau liber mintii si sa se gandeasca la ce vor ei in timpul investigatiilor medicale. In unele momente, in incaperile unde se aflau voluntarii, s-au difuzat inregistrari audio cu plansete de bebelus.
Testele au arata ca, in timp ce femeia a reactionat de indata la auzul plansetelor de copil, barbatii nu au reactionat deloc. Practic, cercetatorii au constatat modificari in activitatea cerebrala a femeilor imediat dupa difuzarea plansetelor de bebelus, in timp ce activitatea cerebrala a barbatilor a ramas neschimbata.
Desi exista diferente substantiale intre activitatea creierului feminin si a creierului masculin, oamenii de stiinta nu au constatat diferente intre reactiile cerebrale ale voluntarilor parinti si ale celor care nu aveau copii.
Cu alte cuvinte, femeile reactioneaza mereu la plansetele de bebelus, indiferent daca sunt mame sau nu, iar barbatii intarzie sa raspunda la plansete, chiar daca au devenit tati, reactia lor fiind mai degraba determinata de disconfortul creat de zgomot.
Marc Bornsteinfrom, de la Institutul National pentru Sanatatea Copilului din SUA, a precizat ca modul in care reactioneaza parintii, mame si tati, la plansetele bebelusilor poate avea un mare impact asupra diagnosticarii autismului la micuti.
Cu cat diagnosticarea autismului la copii se face mai devreme, cu atat sansele de a se dezvolta aproape normal sau chiar normal sunt mai mari. Diagnosticarea tarzie scade puternic sanse de revenire a micutului. Reactia parintelui la starile, la manifestarile sau lipsa manifestarilor bebelusului sunt esentiale in descoperirea autismului la copii.