Când cineva își schimbă traseul ca să nu întâlnească persoane cunoscute, refuză fotografiile și petrece ore încercând să ascundă un presupus defect, preocuparea pentru aspect îi poate organiza întreaga viață. Acestea sunt manifestări asociate tulburării dismorfice corporaleO afecțiune confundată adesea cu vanitatea sau cu obsesia pentru frumusețe.

Roxana-Gabriela Popa, psihoterapeut cu formare integrativă, explică în că persoana poate fi convinsă că ceilalți îi observă imediat defectul și o judecă permanent, chiar dacă aceștia, de cele mai multe ori, nu văd imperfecțiunea care îi provoacă suferință.

Într-un exemplu din cabinet, o tânără de 24 de ani își verifica fața în ecranul telefonului de zeci de ori înaintea fiecărei ședințe de terapie. Își analiza nasul, bărbia, pielea și sprâncenele, căutând detalii pe care cei din jur nu le observau.

„Dacă ai fi sinceră cu mine, mi-ai spune că sunt urâtă?”, a întrebat tânăra de 24 de ani.

Manifestările descrise pot ajunge să schimbe programul, relațiile și felul în care persoana apare în spațiul public:

  • evită întâlnirile;
  • refuză să fie fotografiată;
  • își schimbă traseul pentru a nu întâlni cunoscuți;
  • își verifică imaginea în orice suprafață reflectorizantă;
  • își ascunde chipul sau corpul sub haine, machiaj ori accesorii;
  • petrece ore încercând să atingă o perfecțiune imposibilă.

Filtrele pot amplifica nemulțumirea față de propriul corp

În cabinet apar tot mai mulți adolescenți și tineri obișnuiți să își vadă chipul în imagini filtrate și editate digital. Repetarea acestei versiuni artificiale poate face ca întâlnirea cu imaginea din oglindă să devină o sursă de nemulțumire.

Fenomenul numit „Snapchat dysmorphia” descrie situația în care o persoană solicită intervenții estetice pentru a semăna cu propria imagine editată. Filtrul nu creează tulburarea, însă poate întreține și amplifica nemulțumirea față de corp.

Unii pacienți ajung la mai multe intervenții estetice, convinși că suferința vine de la forma nasului, a buzelor sau a bărbiei. După câteva săptămâni sau luni poate apărea însă o altă nemulțumire, deoarece procedura nu schimbă felul în care persoana a învățat să se privească.

În spatele preocupării pot exista critici repetate despre greutate, batjocură legată de acnee sau asocierea valorii personale cu aspectul fizic. Corpul ajunge astfel să concentreze comentariile și comparațiile strânse de-a lungul vieții.

Evaluarea de specialitate este indicată când preocuparea îți ocupă ore din zi

Dacă o persoană apropiată trece prin această suferință, complimentele au un efect limitat. Ajută să o asculți fără să o judeci și să o încurajezi să ceară o evaluare psihologică sau psihiatrică atunci când preocuparea pentru aspect îi ocupă ore întregi, îi afectează relațiile ori o împiedică să își trăiască viața.

Psihoterapia poate ajuta persoana să înțeleagă mecanismele care întrețin tulburarea și să construiască treptat o relație mai sănătoasă cu propriul corp. În unele situații, medicul psihiatru poate recomanda tratament medicamentos pentru reducerea intensității simptomelor și susținerea procesului terapeutic.

Scopul nu este ca fiecare detaliu văzut în oglindă să îți placă, ci ca presupusul defect să nu îți mai conducă programul, relațiile și alegerile de zi cu zi.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră