Când lucrurile adunate blochează casa, renunțarea la ele poate cere ajutor psihologic

Publicat: 8 octombrie 2026, 10:35Actualizat: 8 octombrie 2026, 10:35

Pentru o persoană care adună compulsiv obiecte, despărțirea de ele poate provoca o anxietate copleșitoare. Familia observă că lucrurile ocupă treptat casa, iar încercările de a face ordine ajung să provoace conflicte. Când încăperile nu mai pot fi folosite în scopul lor, problema necesită ajutor specializat.

„Nu arunca ziarele, poate vreau să citesc ceva din ele”, a transmis Elena.

Psihoterapeutul cu formare integrativă Roxana-Gabriela Popa explică în Psychologies că tulburarea de acumulare compulsivă presupune o dificultate persistentă de a renunța la obiecte, indiferent de valoarea lor reală. Diferența față de păstrarea obișnuită a fotografiilor, cadourilor sau a unei cutii de telefon este efectul acumulării asupra spațiului de locuit.

Semnele descrise sunt concrete:

Hainele ajung să acopere patul.
Masa este atât de încărcată încât nu mai poate fi folosită pentru a mânca.
Bucătăria este transformată în spațiu de depozitare.
Deplasarea prin casă se face pe culoare înguste, între teancuri de obiecte.

În spatele păstrării lucrurilor pot sta convingerea că vor fi utile cândva, valoarea sentimentală, teama că aruncarea lor ar fi o greșeală sau sentimentul că renunțarea înseamnă pierderea unei părți din propria viață. Astfel pot rămâne în casă reviste vechi de zece ani, haine care nu mai vin, pungi, borcane, cabluri, ambalaje și obiecte stricate.

Obiectele pot reprezenta amintiri, dovezi ale identității, surse de siguranță, legături cu persoane pierdute ori promisiunea unui viitor mai bun. Aceste semnificații explică de ce un lucru aparent nefolositor poate fi greu de abandonat.

Potrivit psihoterapeutului, tulburarea poate fi influențată de factori biologici, psihologici și de mediu. Printre factorii descriși se află:

Anxietatea.
Perfecționismul.
Dificultățile de a lua decizii.
Teama de a greși.
Experiențele traumatice sau pierderile importante.
Sentimentul că obiectele oferă siguranță și continuitate.

Uneori, acumularea începe după moartea cuiva drag, un divorț, pensionare sau alte schimbări majore de viață.

Elena avea 67 de ani și trăia singură de aproape zece ani de la moartea soțului. Fiica ei observa că apartamentul se umplea de lucruri, iar încercările de a le pune în ordine stârneau conflicte.

„Nu știi niciodată când îți trebuie un borcan”, mai spunea Elena. Cu timpul, accesul la frigider devenise dificil, iar cutiile și sacoșele ocupau aproape întreaga sufragerie.

În terapie, ea a descoperit că obiectele reprezentau simbolic o încercare de a păstra controlul după pierderile trăite. Despărțirea de fiecare lucru era resimțită ca o nouă separare.

Ajutorul începe cu discuții calme și respectarea ritmului persoanei

Dacă observi această situație la cineva apropiat, aruncarea lucrurilor în lipsa sa poate agrava conflictul. Roxana-Gabriela Popa avertizează că persoana se poate simți trădată, furioasă și profund rănită. În multe cazuri, începe să adune din nou imediat, uneori chiar mai repede, deoarece schimbarea impusă nu rezolvă cauza acumulării.

Critica are și un efect asupra relațiilor: rușinea și teama de judecata celorlalți îi determină pe mulți dintre cei afectați să evite musafirii și să se îndepărteze de familie. Anxietatea se poate însoți astfel de singurătate.

În locul reproșurilor legate de dezordine, lene sau zgârcenie, psihoterapeutul recomandă să discuți calm, să respecți ritmul persoanei și să încurajezi consultarea unui specialist. Disponibilitatea de a asculta ce înseamnă lucrurile pentru ea face parte din acest sprijin.

Psihoterapia poate ajuta, în special terapia cognitiv-comportamentală adaptată acestei tulburări: persoana învață să înțeleagă mecanismele acumulării și să ia treptat decizii privind obiectele. Procesul este lent, cu pași mici, repetați, și urmărește reconstruirea sentimentului de siguranță fără dependența de lucruri.

Medicul psihiatru poate recomanda și medicamente în unele cazuri, mai ales când acumularea este însoțită de anxietate severă, depresie sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Citește și: