Mark Oliver, un inginer electrician pensionar în vârstă de 67 de ani, ajunsese să meargă la toaletă de până la 18 ori pe zi din cauza unei prostate mărite. Viața lui a fost transformată complet de o intervenție chirurgicală inovatoare, asistată de un robot, pe care o descrie drept „o îmbunătățire semnificativă” a calității vieții.
Un calvar de ani de zile
Totul a început în jurul anului 2016, când Mark avea 57 de ani. Primele semne au fost discrete, manifestate prin somn întrerupt de câteva drumuri la baie pe timpul nopții. Însă în decurs de doi ani, situația s-a agravat dramatic, iar controlul asupra vezicii a scăzut serios. Investigațiile medicale au scos la iveală că prostata lui ajunsese la „mărimea unei portocale”, mult peste dimensiunea normală, comparabilă cu cea a unei nuci.
La apogeul problemelor, bărbatul folosea toaleta „de vreo zece-douăsprezece ori” în timpul zilei și de până la „șase ori pe noapte”. Asta însemna, după cum povestește chiar el, „nopți destul de triste, trezindu-mă obosit și iritabil”. I s-a prescris tamsulosin, un medicament care relaxează mușchii din jurul prostatei, însă efectele au fost minore.
Viața socială, distrusă
Dar dincolo de disconfortul fizic, impactul psihologic a fost devastator. „Când le explic oamenilor cât de mare este îmbunătățirea – dacă activitatea normală de a merge la toaletă este 100%, eu ajunsesem să am probabil un control de 10%”, mărturisește Mark. Își amintește cu amărăciune de momentele jenante, cum ar fi o partidă de golf în care a ajuns „absolut ud leoarcă”, fiind nevoit să caute constant un tufiș.
Hai să fim serioși, cum să te mai bucuri de o ieșire cu prietenii în condițiile astea? „Îmi provoca un pic de depresie și anxietate, pentru că era mereu în prim-planul minții mele”, explică el. „M-a făcut să mă închid în mine și să nu mai socializez.” Ieșirile în public deveniseră un coșmar logistic, planificate mereu în funcție de accesul la toalete, ba chiar purta la el o cheie universală pentru facilitățile destinate persoanelor cu dizabilități.
Lumina de la capătul tunelului
Deși inițial se temea de cancer, având în vedere istoricul tatălui său, testele amănunțite (analize de sânge, RMN abdominal, teste de flux urinar) au indicat altceva. A fost în cele din urmă diagnosticat cu Hiperplazie Benignă de Prostată (HBP), termenul medical pentru o prostată mărită, o afecțiune foarte comună la bărbații de peste 50 de ani.
În 2021, medicul i-a propus o procedură clasică, rezecția transuretrală a prostatei (TURP), dar aceasta venea cu riscuri de efecte secundare, precum disfuncția erectilă. A găsit totuși o „lumină la capătul tunelului” și s-a înscris pe lista de așteptare. Surpriza a venit în noiembrie 2024, când a fost sunat și i s-a oferit o alternativă: terapia prin acvablație (aquablation).
A fost decizia care i-a schimbat viața.
O nouă viață după operație
Procedura minim-invazivă folosește un jet de apă de înaltă presiune, ghidat de un robot, pentru a îndepărta țesutul prostatic în exces. Deși era „un pic îngrijorat”, Mark a acceptat și, trei săptămâni mai târziu, a fost supus intervenției de două ore. El povestește că îndepărtarea cateterului, la 24 de ore după operație, a fost partea „cea mai dureroasă”, deși a durat doar „un minut sau două”. Îngrijirea primită a fost, în schimb, „incredibilă”.
Recuperarea a fost „dureroasă, dar nu intolerabilă”, iar în primul an, starea sa s-a „îmbunătățit mare”. Acum, folosește toaleta „de două sau de cel mult trei ori” într-o zi normală. E drept că încă este precaut, evită lichidele după ora 19:00 și poartă absorbante de incontinență de nivel redus, mai mult ca o măsură de precauție „psihologică”.
Și cel mai important, și-a recăpătat încrederea. Săptămâna trecută a ieșit cu prietenii, o activitate pe care o evita complet înainte. Mesajul său este clar: „Bărbații din generația mea, ne ținem problemele personale pentru noi și asta poate avea consecințe grave”.
„Așa că eu cred că, cu cât te poți deschide mai mult și poți vorbi despre asta, cu atât este mai probabil ca viețile mai multor oameni să fie salvate.”
