ADHD poate însemna și dificultatea de a începe o sarcină, nu doar de a fi atentă

Publicat: 17 octombrie 2026, 02:39Actualizat: 17 octombrie 2026, 02:39

Inscripția scrisă pe o tablă – Foto: Tara Winstead / Pexels

Psihiatrul Awais Aftab propune să privim tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și prin dificultatea de a începe și continua o activitate. Pierderea firului unei conversații, instrucțiunile uitate sau treburile rămase neterminate pot ține de capacitatea de a rămâne implicat într-o sarcină, nu doar de atenția acordată pe moment.

În analiza publicată de Channelnewsasia, medicul pornește de la o distincție: în laborator, atenția înseamnă selectarea informației relevante, în timp ce implicarea susținută presupune menținerea concentrării asupra aceleiași activități. Pentru aceasta din urmă contează și dacă activitatea este percepută de creier ca suficient de importantă sau recompensatoare.

Un studiu publicat în 2025 în revista Cell a analizat felul în care medicamentele stimulente influențează circuitele cerebrale la copii. Cercetătorii au observat efecte asupra rețelelor implicate în recompensă, activare și relevanța acordată stimulilor. Nu au detectat modificări în rețelele atenției, indiferent dacă participanții aveau sau nu diagnostic de ADHD.

Rezultatul privește acțiunea medicamentelor și pune sub semnul întrebării explicația potrivit căreia acestea ar acționa prin corectarea unui deficit de atenție. Nu transformă însă ADHD într-o afecțiune care ar ține exclusiv de motivație și nu anulează dificultățile de concentrare.

În interpretarea lui Aftab, stimulentele pot face ca activități obișnuite, precum temele la matematică sau spălatul rufelor, să capete mai multă importanță pentru creier. Concentrarea ar deveni astfel mai ușor de susținut deoarece sarcina pare să merite efortul.

Medicul folosește aceeași explicație pentru efectul calmant pe care stimulentele îl pot avea la copiii hiperactivi. Dacă agitația apare pentru că activitatea nu oferă suficientă recompensă, creșterea interesului pentru ea ar putea ajuta copilul să rămână implicat, în loc să caute stimulare în altă parte. Este explicația propusă de Aftab pentru un efect care poate părea contraintuitiv, deoarece amfetaminele pot provoca agitație persoanelor fără ADHD.

Diferența dintre atenție și implicare ajută și la înțelegerea hiperfocalizării, adică absorbția intensă într-o activitate interesantă. Poți petrece ore cu un proiect creativ și totuși să începi greu un e-mail sau o treabă casnică. Capacitatea de concentrare există, dar orientarea ei, menținerea și trecerea la altă activitate pot fi dificile.

Aftab arată că explicația centrată exclusiv pe atenție este contestată încă din anii 1990. În 1992, psihologul dezvoltării Edmund Sonuga-Barke și colegii săi au oferit unor copii hiperactivi alegeri repetate între o recompensă mică, imediată, și una mai mare, amânată. Copiii o preferau pe cea imediată numai când alegerea le permitea să termine experimentul mai repede. Interpretarea era că problema putea fi aversiunea față de așteptare, nu neapărat incapacitatea de a aștepta.

Sonuga-Barke a propus ulterior mai multe explicații posibile pentru ADHD: dificultatea de a opri o acțiune începută, respingerea intensă a așteptării și perturbări ale capacității de a urmări evenimentele în timp. Testele neuropsihologice pot măsura memoria de lucru, controlul impulsurilor sau așteptarea unei recompense. Totuși, nu identifică o singură anomalie comună tuturor persoanelor cu ADHD și nici un deficit întâlnit exclusiv la acestea, motiv pentru care nu reprezintă standardul de referință pentru diagnostic.

Neuropsihologul clinician Russell Barkley a pus în centrul explicației sale inhibarea comportamentelor, reglarea emoțiilor, motivația și memoria de lucru, adică păstrarea temporară a informației necesare unei sarcini. El a popularizat noțiunea de orbire temporală pentru dificultatea de a acorda greutate consecințelor viitoare. În lucrările ulterioare, a descris și impulsivitatea emoțională și toleranța scăzută la frustrare ca manifestări importante.

Potrivit lui Aftab, concentrarea exclusivă pe denumirea diagnosticului poate lăsa nerecunoscute întârzierile, plictiseala, oscilațiile emoționale sau imposibilitatea de a începe ceva fără presiunea unui termen. Includerea acestor dificultăți face însă și delimitarea diagnosticului mai complicată. Medicul amintește dezbaterea despre riscul de a transforma dificultăți obișnuite în probleme medicale și despre folosirea medicației pentru a tolera activități monotone.

Poziția descrisă de Aftab este că în psihiatrie există consens asupra faptului că ADHD este o problemă reală, pentru care există tratamente eficiente. Studiile observaționale asociază tratamentul medicamentos cu mai puține decese, episoade de autovătămare, accidente de transport, condamnări penale și consum problematic de substanțe. Aceste asocieri nu demonstrează, singure, o relație de cauză și efect.

Tot el subliniază că dificultățile apar din interacțiunea dintre capacitățile mintale și cerințele situației. Explicația nu poate fi redusă nici la individ, nici la mediul în care trăiește.

Pașii mici și reperele vizibile pot ușura începutul unei sarcini

Rice Psychology recomandă sprijinirea implicării prin instrucțiuni concrete, progres vizibil și instrumente de organizare. Interesul personal, noutatea și reacțiile imediate la ceea ce ai făcut pot face o activitate mai ușor de susținut decât perspectiva unei recompense îndepărtate.

Printre strategiile propuse se află:

Împarte sarcina în pași mici. Pentru un copil, în locul cerinței de a face ordine în toată camera, primul pas poate fi să pună hainele murdare în coș.
Fă progresul vizibil prin liste de bifat, programe vizuale sau obiective zilnice pentru un proiect mai mare. Reacțiile pozitive imediate pot face rezultatul mai ușor de remarcat.
Adaugă interes unei activități repetitive. Muzica poate ajuta la începerea treburilor casnice, iar un copil poate exersa litere sau cuvinte aruncând o minge. Variația nu elimină simptomele ADHD.
Folosește rutine, calendare, mementouri și cronometre. Acestea pot reduce efortul mintal necesar pentru gestionarea responsabilităților.
Acordă atenție somnului, mișcării și gestionării stresului. Dificultățile de somn, stresul și anxietatea pot accentua problemele de atenție și organizare.
Caută obstacolul concret înaintea reproșului: o cerință neclară, prea mare sau greu de început. În loc să te critici pentru amânare, identifică ce ar face primul pas mai ușor.

La adulți, dificultatea de a începe poate coexista cu un serviciu stabil, conducerea unei afaceri sau rezultate profesionale bune, explică psihologul Anjali Manchanda pe pagina Anvaya Healthcare. Inteligența și funcțiile executive, abilitățile prin care planifici, stabilești priorități și gestionezi timpul și acțiunile, nu sunt același lucru.

Manifestările descrise la adulți includ:

Uitarea frecventă a lucrurilor.
Amânarea repetată a sarcinilor.
Ratarea termenelor sau a programărilor.
Rezistența resimțită atunci când trebuie început lucrul.
Graba în îndeplinirea sarcinilor, urmată de regretul pentru greșeli.

Presiunea unui termen apropiat poate face brusc activitatea mai ușor de început. Repetarea ciclului de amânare, stres și lucru pe ultima sută de metri poate fi însă epuizantă. Pentru dificultățile de percepere a timpului, psihologul descrie folosirea programelor vizuale, a alarmelor pentru schimbarea activității sau plecare și a intervalelor fixe rezervate unei sarcini.

Reglarea dificilă a emoțiilor poate însemna sensibilitate puternică la critică, reacții intense, iritabilitate sau izbucniri de furie. Este frecvent observată la adulții cu ADHD, dar nu reprezintă un criteriu formal de diagnostic.

Tratamentul se adaptează vârstei, simptomelor și nevoilor persoanei. Poate include intervenții comportamentale, sprijin pentru părinți, strategii de organizare, adaptări școlare, psihoterapie și medicație gestionată de un profesionist medical. Anxietatea, depresia, dificultățile de învățare sau problemele de somn pot necesita, la rândul lor, atenție.

Dacă aceste tipare îți afectează semnificativ munca, relațiile sau viața de zi cu zi, recomandarea psihologului este o evaluare de specialitate, nu autodiagnosticul după articole ori videoclipuri. Dificultățile de concentrare și de începere a sarcinilor pot apărea și în anxietate, depresie sau probleme de somn; evaluarea urmărește dacă este vorba despre ADHD, altă afecțiune sau dificultăți care coexistă.