Dacă te-ai întrebat de ce, în perioadele lungi de stres, se schimbă pofta de mâncare și se adună mai ușor kilograme în jurul taliei, explicația poate avea legătură cu cortizolul. Ce nu ajută, însă, este eticheta de „dezechilibru al cortizolului”, împinsă pe internet ca diagnostic, deși medicii spun clar că nu este unul medical legitim.

Pacientele care ajung să creadă că au o problemă hormonală misterioasă sunt, de fapt, cele care riscă să piardă timp și bani pe teste formale care nu sunt recomandate pentru creșterile temporare de cortizol cauzate de stresul obișnuit. În astfel de situații, direcția pe care o dau endocrinologii este mult mai puțin spectaculoasă, dar mult mai concretă. Recomandă 7-8 ore de somn pe noapte, 30 de minute de exerciții fizice de cinci ori pe săptămână și o dietă bazată pe plante sau mediteraneană.

Maria Teresa Anton, endocrinolog și educator la Pritikin Longevity Center, a explicat în publicația Prevention originea acestui mit.

„În primul rând, să știți că «dezechilibrul cortizolului» nu este un diagnostic medical legitim și provine, în schimb, din dezinformare. Mulți pacienți sunt induși în eroare de această descriere.”

Asta nu înseamnă că stresul nu are efecte reale. Cortizolul urmează în mod normal un ritm circadian. Organismul începe să îl producă dimineața devreme, înainte de trezire, nivelul ajunge la un maxim pe parcursul orelor de zi, iar spre sfârșitul după-amiezii și seara scade, atunci când nu există stres.

Stresul prelungit crește producția de glucoză

Când stresul, somnul insuficient și alimentația necorespunzătoare se prelungesc, corpul începe să producă mai multă glucoză pentru a avea energie. Iar aici apare cercul care se vede apoi și pe cântar, și în felul în care mănânci.

Avantika Waring, endocrinolog și director medical la 9amHealth, a descris mecanismul, cum relatează Prevention.

„Când corpul tău este sub stres, are nevoie de mai multă energie, cortizolul stimulează ficatul și mușchii să producă și să elibereze glucoză (sau zahăr) în fluxul sanguin pentru a satisface această nevoie.”

Nivelurile mari de glucoză obligă organismul să elibereze mai multă insulină, iar excesul ajunge să fie stocat sub formă de grăsime, mai ales în zona stomacului. Față de un ritm normal al cortizolului, în care valorile urcă și apoi coboară pe parcursul zilei, nivelurile crescute pe termen lung schimbă atât apetitul, cât și locul în care se depune grăsimea.

Maria Teresa Anton a punctat și această consecință practică, pe care multe femei o observă înainte să înțeleagă de unde vine.

„Când nivelurile de cortizol sunt crescute pentru perioade prelungite, poate duce la o creștere a apetitului, în special pentru alimente bogate în calorii, și la stocarea excesului de grăsime, în special în regiunea abdominală.”

Pe scurt, dacă stresul te împinge spre gustări dense caloric și somnul e tot mai scurt, problema nu arată ca un diagnostic viral, ci mai degrabă ca o suprasolicitare constantă care se vede în obiceiurile de zi cu zi.

Diferența dintre stresul obișnuit și bolile endocrine

Aici e diferența importantă. Efectele stresului cronic obișnuit nu sunt același lucru cu o afecțiune medicală gravă. Supraproducția constantă de cortizol poate declanșa sindromul Cushing, care vine cu semne mult mai clare decât simpla dificultate de a slăbi. Acestea includ creștere în greutate pe burtă, față și gât, o cocoașă de grăsime între umeri, vergeturi mov pe piele, acnee, slăbiciune musculară și dureri de cap. La polul opus, nivelurile prea scăzute pot indica boala Addison.

De aceea, ideea că orice kilograme în plus sau orice poftă de dulce înseamnă automat o boală hormonală ratează tocmai miza reală. Andres Splenser, endocrinolog la Memorial Hermann, a explicat că atunci când creșterea în greutate apare din această cauză, ea reflectă cel mai probabil un stil de viață care nu este optim, de la dietă la somn și starea generală de sănătate.

Când sunt necesare testele de cortizol

Pentru un diagnostic precis, medicii indică testul de salivă făcut de patru ori pe parcursul unei zile, împreună cu analize de sânge și urină. Diferența față de un singur test este importantă, pentru că acest hormon nu stă la aceeași valoare de dimineața până seara.

Florence Comite, endocrinolog și fondator al The Comite Center for Precision Medicine & Healthy Longevity, a detaliat metoda.

„Deoarece cortizolul crește și scade pe parcursul zilei, testul de salivă, făcut de patru ori pe parcursul unei zile pentru a observa tiparele, este printre cele mai precise.”

Dar exact aceste teste nu sunt recomandate pentru creșterile temporare de cortizol cauzate de stresul obișnuit. Asta îți spune destul de clar și unde merită pus primul efort. Rutina zilnică este baza, nu căutarea unei etichete medicale.

Ce urmează, dacă te regăsești în acest tablou, este mai degrabă o verificare calmă a obiceiurilor din fiecare zi decât o fugă după soluții minune. Dacă apar totuși semnele asociate sindromului Cushing sau altor probleme endocrine, cel mai sigur pas este să ceri sfatul unui medic specialist pentru investigații amănunțite.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră