O ciorbă cu păstrăv afumat, hribi și smântână. S-a născut în bucătăria Mănăstirii Petru și Pavel din satul Botoș, Suceava. A schimbat traseul unei rețete cunoscute. De aici pornim într-o călătorie mai mare, prin patru feluri de ciorbe și borșuri de pește. Fiecare spune altfel povestea României. De la rețeta țărănească, făcută aproape peste tot în țară, până la storceagul din Delta Dunării.

Mănăstirea din Botoș, Suceava, are cea mai nouă rețetă dintre cele patru. Ciorba ciocăneșteană de păstrăv a fost inventată acum cinci ani de părintele Artemie. Este o adaptare a ciorbei rădăuțene. În loc de carne, a intrat păstrăvul afumat. Tradiția nu stă pe loc. Ea se așază peste ce ai bun la nivel local. Un pont bun pentru orice masă în familie.

Cea mai la îndemână rămâne ciorba țărănească de pește. Se face pe tot teritoriul României. Se folosește pește local, precum crapul și carasul. Varianta modernă pornește de la un kilogram de pește. Adună în oală ceapă, morcovi, țelină, ardei, cartofi și suc de roșii. Acrirea vine din borș, zeamă de varză sau măcriș. Aici stă farmecul ei. Ai o bază clară, dar și libertatea de a merge pe gustul casei tale.

Moldova duce rețeta într-o direcție ușor diferită. Regiunea are peste 150 de iazuri. Borșul de pește seamănă cu cel țărănesc, numai că lasă cartofii deoparte și pune orez. Peștele preferat este crapul. Tot în Moldova apar și borșurile din pești răpitori, precum știuca și somnul, gătite cu legume, borș și suc de roșii. Schimbarea pare mică, dar în farfurie contează. Orezul leagă altfel zeama. Iar peștii răpitori mută gustul într-o zonă mai intensă decât varianta clasică cu crap sau caras.

Rețeta din Suceava a pornit dintr-o regulă a mănăstirii

Ciorba ciocăneșteană nu vine dintr-o tradiție veche, ci dintr-o nevoie foarte concretă. La mănăstire, dieta fără carne a împins rețeta într-o altă direcție, iar rezultatul a rămas.

Cei de la „Țara Dornelor” rezumă exact momentul în care a apărut preparatul, cum relatează Adevarul.

„Ciorba ciocăneșteană a fost inventată acum cinci ani în bucătăria Mănăstirii Petru și Pavel din satul Botoș, comuna Ciocănești, județul Suceava, de către părintele Artemie. La mănăstire, unde tradiția impune o dietă fără carne, părintele a folosit păstrăv în loc de carne. Această schimbare a creat un nou fel de mâncare delicios, care câștigă treptat popularitate și în bucătăriile oamenilor din Țara Dornelor”.

Față de celelalte rețete din această selecție, ciorba ciocăneșteană este și cea mai tânără. Are cinci ani, în timp ce ciorba țărănească, borșurile moldovenești și storceagul sunt rețete deja așezate în bucătăriile locale. Pentru o escapadă gastronomică, tocmai contrastul acesta merită urmărit. Poți merge de la gustul foarte familiar al unei ciorbe țărănești la o reinterpretare care a pornit din Bucovina și care folosește păstrăv afumat, hribi și smântână.

Delta vine cu storceagul, ciorba gătită repede

La capătul celălalt al țării, storceagul este considerat „regina ciorbelor de pește”. Rețeta este căzăcească și vine din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării. Numele ei înseamnă „ceva gătit repede” în limba ucraineană. Chiar și fără lista completă a ingredientelor, povestea spune mult. Este o ciorbă legată direct de loc, de comunitate și de felul în care se gătește cu ce ai proaspăt la îndemână.

Aceste rețete nu sunt doar despre nostalgie. Ele pun pe masă resurse locale și diferențe regionale. Sunt un motiv bun să alegi altceva decât meniul previzibil de weekend. O ciorbă de pește făcută acasă poate însemna o cină hrănitoare cu poveste. Aceeași rețetă, căutată în locul din care vine, poate deveni pretextul unei ieșiri în Moldova, Bucovina sau Delta Dunării.

Drumul acestor preparate din bucătăriile locale spre mesele oamenilor este de urmărit. Cea mai clară mișcare vine acum din Țara Dornelor. Acolo, ciorba ciocăneșteană inventată acum cinci ani câștigă treptat popularitate în bucătăriile oamenilor din zonă.

Citește și: