Un studiu amplu realizat în Țara Galilor arată că vaccinarea împotriva zonei zoster poate reduce semnificativ riscul de demență la vârstnici și poate încetini evoluţia bolii la cei deja diagnosticaţi.
Vaccinurile folosite pentru prevenirea bolilor infecțioase, precum vaccinul pentru zona zoster, ar putea avea un efect nou: protecție împotriva declinului cognitiv. Un studiu recent, considerat unul dintre cele mai solide de până acum, arată că vaccinarea împotriva zonei zoster este asociată cu un risc mai mic de demență. Cum se explică acest lucru? lată detaliile.
O oportunitate rară pentru o comparaţie corectă
Cercetătorii de la Stanford Medicine au încercat să depășească o problemă des întâlnită în studiile clinice anterioare. Persoanele care aleg să se vaccineze au de obicei și alte obiceiuri sănătoase care pot influența reducerea riscului de demență, ceea ce poate distorsiona rezultatele.
Introducerea vaccinului în Țara Galilor la 1 septembrie 2013 a creat o situaţie specială. Programul a avut o regulă clară: doar persoanele care aveau exact 79 de ani puteau primi vaccinul timp de un an. Cei care împlineau 80 de ani chiar înainte de start nu au mai fost eligibili, din cauza numărului limitat de doze. Astfel, s-au format două grupuri de persoane foarte apropiate ca vârstă și stare de sănătate, diferenţa principală fiind accesul la vaccinare împotriva zonei zoster.
Echipa a analizat datele medicale a peste 280.000 de adulți între 71 și 88 de ani, fără diagnostic de demență la început. Un grup a avut acces la vaccinul cu virus viu atenuat, iar celălalt grup, practic identic, nu a avut această posibilitate. Această împărțire a permis o comparaţie mai echilibrată decât în alte studii clinice.
O legătură care schimbă perspectiva asupra prevenţiei
În următorii șapte ani, cei vaccinați au avut cu 37% mai puţine cazuri de zona zoster. Descoperirea esenţială a fost legată de riscului de demență. Până în 2020, cam unul din opt adulți din ambele grupuri, ajunși la 86-87 de ani, a fost diagnosticat cu demență. Totuși, cei vaccinaţi au avut un risc cu 20% mai mic de a dezvolta această boală faţă de cei nevaccinați, ceea ce sugerează că vaccinarea împotriva zonei zoster este asociată cu un risc redus de demență.
Cercetătorii au verificat dacă factori ca educaţia, alte vaccinuri, diabetul, bolile de inimă sau cancerul ar fi putut influenta rezultatele. Nu au găsit diferențe semnificative între grupuri. Singura diferenţă clară a fost numărul mai mic de diagnostice de demență la cei vaccinaţi. Acest efect protector s-a menţinut și în analize suplimentare.
Beneficiile nu s-au limitat la prevenirea bolilor. Persoanele vaccinate au primit mai rar diagnosticul de deficiențe cognitive ușoare. Dar ce s-a întâmplat cu cei care aveau deja demență? Rezultatele sunt relevante și aici.
Evoluţia bolii la cei deja diagnosticaţi
Dintre cei 7.049 de vârstnici cu demenţă la începutul programului, vaccinarea s-a asociat cu un risc mai mic de decese cauzate de demență în următorii nouă ani. Aproape jumătate dintre nevaccinaţi au decedat din această cauză, în timp ce la vaccinaţi proporția a fost în jur de 30%.
Datele arată că vaccinul nu doar reduce riscul de apariţie a demenţei, ci poate încetini și progresia bolii la cei afectaţi. Diferenţa între grupuri a devenit vizibilă la aproximativ un an și jumătate după vaccinare.
Un efect care ridică noi întrebări
Un alt aspect important este că efectul protector împotriva demenței a fost mai pronunțat la femei decât la bărbați. Autorii cred că acest lucru ar putea fi legat de diferenţe de răspuns imun sau de modul în care evoluează demența. Femeile tind să aibă un răspuns mai puternic la vaccin, iar zona zoster apare mai des la ele.
Chiar dacă mecanismul exact nu este clar, teoria că unele infecţii virale, ca virusul varicelozosterian, pot contribui la riscul de demență devine tot mai discutată. Virusul varicelozosterian, responsabil de varicelă și zona zoster, rămâne inactiv în celulele nervoase după infecția din copilărie, iar reactivarea la vârste înaintate ar putea avea un rol.
Echipa condusă de Dr. Geldsetzer a verificat aceste rezultate și în alte țări cu programe similare de vaccinare, precum Anglia, Australia, Noua Zeelandă și Canada. Și acolo s-a observat un efect protector asemănător, ceea ce consolidează concluziile.
Totuși, rămâne o întrebare importantă. Studiul a folosit vechiul vaccin cu virus viu atenuat, nu vaccinul Shingrix, care este bazat doar pe anumite proteine virale și folosit acum pe scară largă. Nu se știe dacă acesta are același efect benefic asupra riscului de demență sau poate chiar unul mai mare.
Urmează pași importanți pentru sănătatea publică
Deși studiul din Țara Galilor este solid datorită modului de realizare, el arată doar o asociere, nu o cauzalitate directă. Pentru a demonstra clar dacă vaccinul reduce riscul de demență, sunt necesare și alte tipuri de studii clinice.
Dr. Geldsetzer a anunţat că vrea să testeze aceste concluzii într-un studiu clinic randomizat, de amploare. Participanţii ar urma să fie împărţiţi în două grupuri: unul care primește vaccinul împotriva zonei zoster și altul care primește un placebo. Cercetătorii ar urmări apoi pe termen lung dacă apar diferențe reale în privința demenței între cele două grupuri.
Demenţa afectează peste 55 de milioane de oameni la nivel mondial, cu 10 milioane de cazuri noi anual. Găsirea unei metode simple și accesibile de a reduce acest risc, cum ar fi vaccinarea de rutină, ar fi o veste importantă pentru sănătatea publică. Studiul din Țara Galilor oferă un punct de plecare promiţător, dar următorii pași vor fi esenţiali pentru a confirma aceste rezultate.
Aceste date deschid noi perspective pentru prevenirea și încetinirea demenței, iar cercetările viitoare ar putea schimba modul în care privim vaccinarea la persoanele în vârstă.
