Când ai un copil mic în casă, zahărul pare unul dintre lucrurile acelea „mărunte” pe care le mai negociezi de pe o zi pe alta. Un nou studiu sugerează însă că mai puțin zahăr în primii doi ani de viață s-ar putea lega de un risc mai mic de demență la maturitate și de un diagnostic întârziat cu aproximativ 2,5 ani.
Persoanele care au avut mai puțin zahăr în alimentație la începutul vieții au avut, în analiza publicată în revista Neurology, un risc cu 23% mai mic de a dezvolta demență. Cercetarea a fost realizată de Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong și a analizat datele a aproape 65.000 de participanți din proiectul UK BioBank.
Consumul de zahăr s-a dublat după 1953
Diferența a apărut din comparația dintre cei care au fost copii mici în Marea Britanie în perioada raționalizării zahărului și cei născuți după încheierea ei, în septembrie 1953. După eliminarea raționalizării, consumul mediu zilnic de zahăr aproape s-a dublat, de la aproximativ 41 de grame, adică 10 cuburi, la circa 80 de grame, adică 20 de cuburi.
Jiazhen Zheng, cercetătoare, a explicat că „constatările noastre sugerează că limitarea consumului de zahăr în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată pentru sănătatea creierului”.
Pentru tine, partea utilă din știrea asta e simplă: primii 1.000 de zile contează deja pentru sănătatea de mai târziu, iar alimentația din anii mici se adaugă acelui tablou mai mare în care intră și stilul de viață de peste ani. Cum relatează Mediafax, studiul aduce o perspectivă nouă tocmai asupra acestei ferestre timpurii, nu doar asupra obiceiurilor de la maturitate.
De unde începe, concret, limita asta la zahăr
Dacă ești mamă sau te pregătești să devii una, mesajul practic nu este să intri în panică, ci să privești zahărul ca pe un obicei care merită ținut mai jos încă din primii doi ani. Studiul vorbește exact despre această perioadă de viață și despre efecte care se pot vedea zeci de ani mai târziu.
În același timp, sănătatea cognitivă nu stă într-un singur aliment. În același fir de prevenție intră și alimentația generală, somnul și activitatea fizică de-a lungul vieții, inclusiv modele alimentare precum dieta mediteraneană.
Tot Jiazhen Zheng a spus că „sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege dacă zahărul are acest efect”.
Cercetări anterioare au asociat creșterea consumului de zahăr de după 1953 cu o incidență mai mare a diabetului de tip 2 și a hipertensiunii arteriale.
