Te duci la cumpărături. Nimic special. O faci în același magazin de cartier de 15 ani. Dintr-o dată, te trezești înconjurat. Trei angajați. Tonul lor e ferm: lasă totul și pleacă. Acum.
Cuprins
Fără nicio explicație. Pare un coșmar, dar este povestea reală a lui Warren Rajah, un londonez a cărui pățanie a fost preluată de The Guardian. Totul s-a petrecut într-un supermarket Sainsbury’s, iar la baza incidentului umilitor stă o eroare a unui sistem de recunoaștere facială. Pe loc, bărbatul nu a avut nicio șansă să se apere.
„Sunt nevinovat, dar trebuie să o dovedesc”
Warren Rajah își vedea liniștit de cumpărături când a fost oprit de cei trei angajați. Unul dintre ei se uita pe un dispozitiv, părând să confirme că el era ținta. I s-a spus clar să lase coșul acolo și să iasă. Atât.
Lămuriri? Nici vorbă. A primit în schimb un cod QR. Acesta ducea la site-ul Facewatch, firma din spatele tehnologiei. Acolo, calvarul a continuat, pentru că, pentru a-și demonstra nevinovăția, i s-a cerut să încarce o fotografie recentă și o copie a pașaportului. Abia după ce și-a expus datele personale a venit și confirmarea: nu, nu figura în baza lor de date. „Unul dintre motivele pentru care am fost furios a fost că nu ar trebui să fiu nevoit să-mi dovedesc nevinovăția”, a spus Rajah. „Nu ar trebui să fiu nevoit să demonstrez că am fost identificat greșit drept infractor.”
Pentru el, toată experiența a fost una desprinsă dintr-un scenariu SF. Ceva „ca în Minority Report, orwellian”.
Jocul pasării vinii. Nimeni nu este responsabil
Când a cerut socoteală, Rajah s-a izbit de un zid. Unul birocratic. Fiecare dădea vina pe celălalt, o situație pur și simplu epuizantă.
„Te simți neajutorat într-o astfel de situație, pentru că ești aruncat de la unul la altul”, a mărturisit el. Cum a funcționat? Simplu. Sainsbury’s a arătat cu degetul spre Facewatch. Facewatch a pasat responsabilitatea înapoi la Sainsbury’s. La final, un șef de la sediul central al retailerului a găsit vinovatul: personalul din magazin. „Mută în mod constant vina cu privire la cine este responsabil pentru asta”, a concluzionat Rajah.
Ironia sorții… nimeni nu era de vină, dar el fusese tratat ca un infractor.
Eroare umană sau defect de sistem?
Deci, cine a greșit? Oficial, ambele companii au dat un răspuns convenabil: a fost o simplă eroare umană. Povestea lor sună așa: sistemul Facewatch a identificat corect un alt suspect care intrase în magazin, dar angajații l-au confundat pe Warren Rajah cu acea persoană. Tehnologia, desigur, a fost scoasă basma curată.
„Am luat legătura cu domnul Rajah pentru a ne cere scuze sincere pentru experiența sa. Aceasta nu a fost o problemă cu tehnologia de recunoaștere facială în uz, ci un caz în care persoana greșită a fost abordată în magazin”, a fost poziția oficială a Sainsbury’s.
Facewatch a cântat în același cor: „Acest incident a apărut dintr-un caz de eroare umană în magazin, unde un membru al personalului a abordat clientul greșit.” Întrebarea rămâne. A fost doar greșeala unui angajat sau vorbim despre un sistem care invită la astfel de confuzii?
„Ce se întâmplă cu cei vulnerabili?”
Pățania lui Rajah scoate la iveală o problemă mult mai adâncă, dincolo de umilința sa personală. El a avut cunoștințele și resursele să lupte cu birocrația. Să-și dovedească nevinovăția. Dar alții?
„Ce se întâmplă cu persoanele vulnerabile care, de exemplu, au dificultăți de învățare sau nu știu cum să scaneze un cod QR? Nu au pus la punct niciun proces sau procedură pentru ca cineva să poată contesta acest lucru”, a atras el atenția. Marea lui îngrijorare este exact această lipsă a unei căi simple de apel, dublată de cerința absurdă de a-ți oferi datele personale pentru a demonstra că nu ești un hoț. Concluzia lui e tranșantă: „Nu ar trebui să fii obligat să-ți trimiți datele personale – este total inacceptabil.”
