Testele de vârstă biologică estimează cum îmbătrânești. De ce poți primi rezultate diferite

Publicat: 7 octombrie 2026, 10:33Actualizat: 7 octombrie 2026, 10:33

Două persoane născute în aceeași zi pot avea stări de sănătate diferite, iar testele de vârstă biologică încearcă să surprindă tocmai această diferență. Ele folosesc măsurători ale funcționării organismului pentru a estima îmbătrânirea. Rezultatul are însă o limită esențială: niciun test nu poate stabili cu precizie vârsta biologică a unei persoane, potrivit Libertatea.ro, care citează Nature Reviews Genetics.

Un exemplu explicat de Libertatea.ro arată cum poți interpreta cifra: la 50 de ani împliniți, un rezultat de 42 de ani biologici poate însemna că profilul tău metabolic, cardiovascular și inflamator seamănă cu cel al unei persoane medii sănătoase de această vârstă. Este o estimare statistică a riscului, care poate indica un ritm mai lent de degradare a organismului.

Vârsta cronologică numără anii trecuți de la naștere. Cea biologică urmărește felul în care celulele și organele își pierd capacitatea de a funcționa și de a face față solicitărilor. Schimbările asociate îmbătrânirii nu se produc uniform sau într-un ritm constant și sunt slab corelate cu anii trăiți.

Această diferență explică interesul pentru identificarea și monitorizarea îmbătrânirii înainte de apariția simptomelor unei boli. Medicina reactivă intervine după apariția acestora; abordarea preventivă urmărește schimbările organismului mai devreme.

Testele urmăresc aspecte diferite ale îmbătrânirii

Biomarkerii sunt caracteristici biologice care pot fi măsurate și care oferă informații despre procesele din corp. Cercetarea îi combină în modele numite ceasuri ale îmbătrânirii, inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale. Unele modele estimează o vârstă, în timp ce altele urmăresc viteza cu care organismul îmbătrânește.

Măsurătorile acoperă mai multe niveluri:

Modificările epigenetice privesc reglarea activității genelor. Testele urmăresc metilarea materialului genetic, adică modificări chimice care contribuie la activarea sau reducerea activității genelor. Horvath Clock, PhenoAge și GrimAge sunt exemple de algoritmi folosiți pentru aceste estimări. Libertatea.ro le descrie și capacitatea de a anticipa riscul de mortalitate din toate cauzele, în comparație cu parametrii clasici.
Analizele omice examinează simultan mii de molecule. Proteomica măsoară concentrația și structura proteinelor circulante. Metabolomica urmărește produșii intermediari ai metabolismului din sânge, oferind indicii despre funcționarea mitocondriilor, structurile care produc energie în celule, și acumularea de deșeuri metabolice. Transcriptomica analizează expresia acidului ribonucleic, adică profilul moleculelor ARN.
Analizele uzuale de sânge pot fi reunite într-un set de indicatori pentru estimarea vârstei biologice și a riscului de mortalitate. Acesta poate cuprinde proteina C reactivă ultrasensibilă (hs-CRP), pentru inflamație, hemoglobina glicozilată (HbA1c), pentru glicație, adică legarea zaharurilor de proteine, precum și albumina, creatinina și profilul lipidic avansat. Aceste măsurători oferă o evaluare mai accesibilă decât analizele moleculare complexe.
Măsurătorile celulare și funcționale includ telomerii, capetele protectoare ale cromozomilor, a căror lungime oferă indicii despre capacitatea de diviziune a celulelor. Scurtarea lor rămâne un indicator parțial și nu poate măsura singură vârsta biologică. Forța de strângere a mâinii, capacitatea pulmonară, consumul maxim de oxigen și echilibrul neuromuscular, evaluat inclusiv prin statul într-un picior, reflectă funcționarea sistemelor cardiovascular, respirator și nervos.

Pentru a transforma măsurătorile într-un rezultat, metoda Klemera-Doubal și regresia liniară combină zeci de parametri biologici și îi compară cu distribuția lor într-o populație de referință. Alte modele folosesc rețele neuronale, algoritmi care învață tipare din volume mari de date.

Antrenate pe baze de date precum UK Biobank, acestea caută relații complexe între markerii din sânge, structura țesuturilor și istoricul clinic. Rezultatul depinde astfel de măsurătorile incluse și de modelul care le interpretează.

Limitele contează atunci când citești un rezultat:

Metodele pot produce estimări diferite pentru aceeași persoană. Un ceas epigenetic poate indica 38 de ani biologici, iar un set de analize metabolice, 44 de ani. Fiecare urmărește un alt aspect al îmbătrânirii; nu există un standard de referință acceptat unanim.
Starea organismului în perioada testării poate modifica valorile. O infecție virală recentă, un antrenament fizic extrem sau lipsa somnului pot crește temporar markerii inflamatori și pot sugera în mod fals o îmbătrânire accelerată.
Scăderea unui biomarker după un tratament sau o schimbare a stilului de viață nu dovedește, de una singură, că intervenția prelungește durata de viață sănătoasă, adică perioada trăită în stare bună de sănătate.

„Nu există un consens cu privire la modul în care biomarkerii îmbătrânirii ar trebui validați înainte de transpunerea lor în clinică”, notează cercetătorii într-un raport din Nature Medicine, citat de Libertatea.ro.

„În acest moment, e un pic ca în Vestul Sălbatic”, a spus Tony Wyss-Coray, doctor în neurologie care studiază îmbătrânirea creierului, într-o declarație relatată de Standford Report și preluată de Libertatea.ro.

Dincolo de o valoare izolată, monitorizarea în timp poate urmări ritmul îmbătrânirii. În privința stilului de viață, Libertatea.ro menționează reducerea inflamației cronice, echilibrarea glicemiei, mișcarea adaptată vârstei și somnul de calitate ca factori care influențează biomarkerii și sprijină menținerea sănătății.

„Vârsta cronologică este calendarul. Vârsta biologică este starea”, a subliniat dr. Ravi Kumar Chaudhary la Congresul Internațional de Longevitate de la București, desfășurat la sfârșitul lunii septembrie. El a explicat că între două persoane cu aceeași vârstă cronologică pot exista diferențe biologice de ani sau chiar de decenii.

Medicul a discutat și potențialul reprogramării epigenetice și celulare de a încetini îmbătrânirea biologică și de a reface anumite funcții ale celulelor. Aplicarea acestor concepte în medicina clinică depinde, a precizat el, de confirmarea siguranței pe termen lung și de includerea biomarkerilor epigenetici în evaluarea funcțională.

Citește și: