13 iunie , 2025

Ultimele articole

 

AcasăLIFESTYLETerapia asistată de animale, soluție de tratament fără contraindicații

Terapia asistată de animale, soluție de tratament fără contraindicații

Terapia asistată de animale, soluție de tratament fără contraindicații. Ne ducem la medic aproape de fiecare dată când avem probleme de sănătate și încercăm să ne salvăm apelând la medicamente de ultimă generație.

În mod evident, este soluția cea mai bună, dar există afecțiuni care pot fi tratate sau chiar vindecate prin metode alternative, ale căror beneficii au fost dovedite științific și ale căror costuri sunt de multe ori mai scăzute, ca să nu mai vorbim de gradul de confort ori de plăcerea pe care o oferă. Una dintre aceste metode, folosită frecvent în străinătate și care, ușor-ușor, câștigă teren și în România, este zooterapia.

Cunoscută și sub numele de terapie asistată de animale, ea ajută adulții, dar mai cu seamă copiii. Nu de puține ori, animalele devin ochii ori urechile bolnavilor, iar simpla mângâiere a necuvântătoarelor alină durerea fizică și liniștește pacientul.

Terapia asistată de animale, soluție de tratament fără contraindicații

De la au la miau

Între 27 și 44 Hz este frecvența la care se înregistrează efectele pozitive asupra sistemului osos. Ba, mai mult, ea îmbună­­tă­țește activitatea cardiovasculară prin reducerea presiunii arteriale, a trigliceridelor și a colesterolului rău. Nu este vorba despre un aparat sofisticat care să emită aceste unde, ci doar de o pisică obișnuită care toarce. Sunetul continuu, asemănător cu sfârâitul fusului, ajută organismul pisicii să elimine endorfine, adică hormonii fericirii, care induc, evident, starea de bine. Efectele sunt resimțite atât de felină, cât și de oamenii care beneficiază de torsul ei. Nu degeaba se spune că pisica are nouă vieți; ea posedă capacitatea de a-și vindeca într-o oarecare măsură propriul organism și detectează imediat durerea fizică a celor din jurul ei, așezându-se în zona cu probleme pentru a alina suferința. Oamenii de știință susțin că nu doar căldura pe care o furnizează reduce durerea, ci și faptul că pisica dispune de și emite un câmp 
electromagnetic care inhibă 
mecanismele producerii ei.

Pe cine ne bazăm

Fără doar și poate, pisicile fac parte din grupul animalelor folosite în zooterapie. În funcție de necesitățile pacientului însă, pot interveni în tratament și câini, iepuri, păsări, pești sau cai. Terapia asistată de animale se folosește în cazul pacienților cu dizabilități fizice, cu afecțiuni cerebrale sau ale coloanei vertebrale, dar și în cazul persoanelor cu deficiențe mentale grave 
(autism sau Down) ori cu tulburări emoționale precum depresia, sindromul anxios sau stresul. În mod frecvent, animalul de companie compensează lipsa vederii sau a auzului bolnavului.

De cele mai multe ori, copiii sau tinerii care 
beneficiază de acest tip de terapie au probleme de comportament. Animalul îi ajută să-și câștige încrederea în sine, să se controleze, să fie empatici și să dezvolte calități care să-i ajute în a comunica cu cei din jur. Când îndeplinesc sarcini simple (să spele câinele, să-l plimbe), copiii învață de fapt să facă alegeri, să-și înfrângă impulsivitatea sau agresivitatea și să abă grijă de alții. În privința adulților, prezența unui animal antrenat special pentru efectuarea acestei terapii îi motivează. Chiar și un depresiv se va bucura să-și vadă patrupedul și de dragul lui va fi capabil să facă un efort dorit de socializare.

Persoanele în vârstă, mai ales cele suferinde de Alzheimer, sunt ajutate de animale să nu piardă contactul cu realitatea, bolnavul fiind stimulat mai mult emoțional decât intelectual – s-a dovedit în nenumărate cazuri că mângâierea blăniței moi aduce alinare și o stare de liniștire. Cele mai importante beneficii fizice ale acestui mod de tratament sunt încurajarea mișcării și îmbunătățirea calitățiilor motorii, precum și a concentrării. Din punct de vedere psihic, zooterapia înlătură sentimentul de singurătate, încurajează comunicarea (chiar și pe cea nonverbală), scade sentimentul de izolare, reduce agresivitatea. Tratamentul dă roade pentru că niciun animal nu critică sau nu judecă pacientul, oferindu-i în schimb doar iubire și momente frumoase.

Citeste si:  Bunatati de iarna. Cele mai bune legume

Diplomă adevărată

Aproximativ 2-3 ani de „studiu“ îi trebuie unui câine să fie instruit ca la carte pentru a ajuta oamenii. 
În perioada de pregătire, câinele învață să identifice anumiți stimuli ori situații și cum anume să le facă față.

Pentru a deveni membru al unei echipe terapeutice, patrupedul trebuie să fie 
sănătos, lipsit de agresivitate, să aibă un 
temperament blând și să accepte contactul cu oamenii. Aceste criterii se aplică tuturor animalelor care urmează a fi 
instruite. În timpul ședințelor terapeutice, se urmărește nu doar interesul 
pacientului, ci și starea animalului. 
Astfel, dacă se observă că dă semne de oboseală, frică sau pare stresat, animalul va avea parte de pauze de refacere.

Terapia asistată de cai

Hipoterapia urmărește răspunsul călărețului la mișcările calului: în funcție de situație, terapeutul direcționează calul spre obținerea efectului terapeutic dorit. Călăria în sine este o activitate liniștitoare și foarte benefică organismului uman întrucât îmbunătățește tonusul muscular, îndreaptă postura, dezvoltă 
coordonarea, crește orientarea în spațiu, dezvoltă răbdarea și interesul pentru ceea ce este în jur. Pornind de la plăcerea de a călări, s-a aplicat cu succes și metoda educativă cu scop terapeutic care folosește calul. Ea a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu dizabilități motorii sau emoționale și este important de știut că, în funcție de necesități, dar și de copil, se alege o anumită rasă de cal, poneii fiind extrem de apreciați.

Marile beneficii  ale unei relații speciale interviu cu Anca Ivan, specialist Animax

Zooterapia s-a născut prin anul 1850, datorită unei asistente medicale care și-a dat seama de uriașele servicii pe care le aduce pacienților. Și toate acestea, cu ajutorul unei banale broaște-țestoase.

Care sunt rasele de câini care se folosesc pentru acest tip de terapie?

Dacă ne referim strict la rase, câinii din rasa labrador și golden sunt recunoscuți pentru caracterul lor blând. Însă în zooterapie rasa nu reprezintă un criteriu, cel mai important aspect fiind prezența câinelui în viața pacientului. În ziua de azi, se lucrează cu orice animal, chiar dacă este sau nu de rasă.

Cât durează dresajul?

Dresajul propriu-zis durează până la doi ani, în cazul câinilor. Aceștia sunt examinați și din punct de vedere psihologic, fiind supuși unui test special, testul Campbell, în urma căruia li se apreciază  caracterul. În cadrul testării, se urmăresc: atracția socială, reacția la diferiți stimuli, reacția la obligații, controlul social, 
opunerea la ridicare.

Se poate întâmpla să existe o incompatibilitate între pacient și animal?

Da, se poate întâmpla ca, în timpul ședinței de zooterapie, animalele să fie supuse unui stres major. În această situație, vor fi scoase din acel mediu 
pentru a se relaxa. Relația dintre animal și pacient e una foarte importantă și de ea depinde practic rezultatul acestui tip de terapie alternativă.

Unii câini detectează cu ajutorul mirosului modificări ale stării de sănătate a pacientului. Cum semnalează ei acest lucru persoanelor în măsură să intervină?

Sunt câini special antrenati pentru a detecta crizele de epilepsie. Ei pot semnala aceste crize cu aproximativ 40 de minute înainte de producerea lor, interval vital pentru luarea măsurilor specifice, medi­ca­­ție adecvată, apelul la ajutor. În timpul crizei, câinii stau lângă pacient, limitând mișcările necontrolate ale acestuia sau pur și simplu se duc după ajutor. Câinii pot fi antrenați să atenționeze persoana în cauză prin diferite gesturi: prin lins, prin sărituri. Tot în aceeași manieră semnalează și câinii care sunt pregătiți pentru persoanele cu diabet. În cazul copiilor care au coșmaruri, câinii detectează acest lucru și îi ling până îi trezesc, ajutându-i să treacă peste astfel de situații.

Fiecare animal în parte e capabil să atenueze anumite probleme de sănătate ale pacientului. Ce poate face un câine, un cal, o pisică, un iepure sau un pește? Care sunt categoriile de probleme pe care le rezolvă?

E Zooterapia cu ajutorul 
cailor vindecă și atenuează afecțiuni de ordin:

  • psihic – depresii, psihoze, prin siguranța dobândită de călăreț, prin pasul ritmic al calului;
  • fizic – tulburări de coordonare, pareze, paralizii, având la bază sincronizarea mișcărilor membrelor superioare cu cele inferioare în timpul mersului;
  • relațional – tulburări de comunicare prin re­lația necondiționată dintre cal și călăreț. Caii induc sentimentul de 
libertate în special persoanelor cu 
tulburări de mers.
Citeste si:  Cât de mult te potrivești cu un Leu, în funcție de zodia ta

Zooterapia cu ajutorul cailor crește stima de sine prin sentimentul de control pe care-l trăiește pacientul când domină un animal maiestuos cum este calul.

E CÂinii sunt printre cele mai implicate animale în acest gen de terapie datorită faptului că sunt mult mai accesibili și se poate lucra cu ei inclusiv în spații mici, așa cum, de exemplu, nu se poate lucra cu un cal. Câinii atenuează atât probleme de ordin psihic, cât și fizic. Contribuie la rezultatul zooterapiei în cazul copiilor cu tulburări de comunicare, copiilor anxioși, precum și celor cu tulburări motrice. În cursul ședințelor de zooterapie, copiii trebuie să dea anumite comenzi câinilor, să facă anumite gesturi. Se creează practic o relație de interacțiune între animal și pacient, având ca scop ameliorarea situațiilor medicale mai sus amintite.

E Pisicile implicate în programele de terapie asistată își demonstrează efectele benefice asupra psihicului uman prin reducerea nivelului de stres, de anxietate, induc o stare de relaxare celor cu care vin în contact, diminuează tulburările emoționale, reduc comportamentul de izolare, îmbunătațesc implicarea socială, motivația, sentimentul de independență și responsabilitate.

E Iepurii induc o stare de bine, de relaxare, de liniște interioară, sporesc sentimentul de încredere, de implicare socială a celor cu care vin în contact. Sunt recomandați pentru copii stresați, copii timizi, copii abuzați, pentru care constituie o cale de restabilire a comunicării interumane. Iepurii sunt ideali și pentru copii cu probleme de concentrare, dar și pentru cei cu dizabilități fizice, prezența lor face ca micuții să fie motivați să execute diverse mișcări ce au ca rezultat îmbunătățirea motricității.

E PeȘtii relaxează, alungă 
oboseala și reduc stresul, au efect antalgic, ridică mo­ralul. Ei reprezintă o alternativă 
în cazul pacienților 
aler­gici la părul de 
câine și pisică.

Avem nevoie de zooterapie. Cui ne adresăm?

În funcție de specificul problemelor pe care dorim să le vindecăm sau atenuăm, se poate lua legătura cu instituțiile acreditate – alegerea animalului de companie va fi o sugestie făcută doar de către terapeut, în funcție de tipul pacientului, de caracterul acestuia, dar și de situația în cauză.

Cum au fost descoperite beneficiile terapiei cu animale? Există un istoric în spatele ei?

Beneficiile acestui gen de terapie au fost descoperite de către Florance Nightin­gale, infirmieră în timpul războiului din Crimeea care, pentru a ridica moralul pacienților, a adus în spital o broască-țestoasă. Aceasta a sesizat potențialul pe care animalele îl au în recuperarea și vindecarea bolnavilor. Tot ea a remarcat că animalele mici au un efect terapeutic major și asupra copiilor și adulților care trăiesc în instituții psihiatrice.

Zooterapia a fost aplicată și în cazul soldaților veniți din război pentru atenuarea stresului posttraumatic.

În 1930, Sigmund Freud devine un susținător al terapiei asistate de animale, el însuși aducându-și propriul câine la ședințele de psihanaliză. 

El a descoperit că, prin intermediul acestuia, poate facilita comunicarea cu paci­enții, care se simt mult mai comod în pre­zența câinelui. O altă observație pe care a făcut-o e legată de faptul că animalul poate ajuta la aprecierea nivelului de anxi­etate al pacienților – în funcție de cât de aproape rămâne câinele de pacient.

Bazele zooterapiei au fost puse însă de către Boris Levinson, în anul 1969, acesta fiind considerat părintele terapiei asistate de animale. Levinson a descoperit acest tip de terapie în cadrul unei ședințe cu un copil nonverbal, care a început să comunice cu terapeutul atunci când la ședință a participat și propriul câine al lui Levinson. Ulterior, această îmbunătățire a fost observată și în cadrul altor situații în care copiii aveau dificultăți de comunicare.

Cum sunt recompensate animalele care ne ajută? Au ele nevoie de o pauză? Sunt stresate?

Animalele cu care se lucrează în zooterapie au programe speciale de îngrijire și relaxare. Sunt atent monitorizate din punctul de vedere al stării de sănătate pentru a nu reprezenta nici cea mai mică amenințare. În privința stării emoționale, ele sunt permanent observate de către o persoană abilitată (dresor, medic veterinar), capabilă să identifice orice urmă de surmenaj. Dacă animalul dă semne de neli­niște, i se va acorda o pa­uză, fiind scos imediat din zona de disconfort.

Care sunt calitățile unui animal implicat în acest tip de terapie?

Cea mai mare calitate este aceea de a iubi interacțiunea cu omul. 
Apoi, trebuie să-i placă să fie atins de către acesta, să fie un animal blând și docil, în perfectă stare de sănătate.

 

Urmărește-ne si pe Google News

Citeste si:

 

 

 

Citește și: