Te adaptezi prea mult la stilul noului partener? Cum îți dai seama când relația te face să renunți la tine

Dacă tu ești mereu cea care își mută programul, acceptă planurile lui și intră în ritmul lui, adaptarea dintr-o relație nouă poate să nu mai fie doar flexibilitate. Potrivit ELLE România, problema apare când schimbarea funcționează într-un singur sens.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

Spre deosebire de relațiile în care ambii parteneri fac loc unul pentru celălalt, diferența este concretă: una este să spui „mă adaptez și eu”, iar alta este să te schimbi tu pentru ca el să nu fie nevoit să schimbe nimic.

O relație presupune ajustări și negocieri. Asta poate însemna timpul petrecut împreună, organizarea weekendurilor, activitățile comune și timpul personal al fiecăruia. Diferențele de stil nu sunt o problemă în sine.

Unul poate fi mai spontan, iar celălalt mai organizat. Unul poate prefera socializarea frecventă, iar celălalt grupurile mici.

Dezechilibrul apare când efortul merge într-un singur sens

Dezechilibrul poate apărea când o persoană participă constant la activitățile partenerului, își schimbă programul după el și acceptă regulile lui, iar interesul nu se întoarce și invers.

Contează și motivul din spatele adaptării. Dacă accepți obiceiurile sau activitățile lui din plăcere și curiozitate, vorbim despre flexibilitate. Dacă le accepți pentru că te temi că relația s-ar putea termina sau că el ar prefera pe altcineva, nu mai este aceeași formă de adaptare.

Relația are nevoie de un stil al vostru, nu doar de al lui

În loc ca unul dintre voi să adopte complet stilul celuilalt, partenerii pot construi un al treilea stil de viață, al relației lor. Este o formulă în care amândoi fac loc relației, nu unul singur.

Ca să vezi dacă există echilibru, observă ce face concret celălalt. Ține cont de preferințele tale, este curios față de lumea ta, acceptă activități importante pentru tine și negociază? Sau pornește de la ideea că tu te vei adapta oricum?

Diferența importantă rămâne între schimbarea în care încă te regăsești și schimbarea în care ajungi să nu-ți mai recunoști propria viață. Când unul devine centrul în jurul căruia se organizează întreaga relație, celălalt poate pierde treptat preferințe, timp personal și rutină.

Nu este vorba despre etichete precum „greu” sau „prea flexibil”, ci despre reciprocitate: dacă există loc real pentru preferințele tale și dacă poți spune „nu mi se potrivește” fără teamă pentru relație.

Citește și: