În casele unde câinele urcă pe canapea și pisica doarme la picioarele patului, contactul zilnic este firesc. Un nou studiu genetic internațional ridică însă o întrebare incomodă. Acinetobacter baumannii, o bacterie cunoscută mai ales din focarele spitalicești, s-ar putea transmite între animalele de companie și stăpânii lor.

Cercetătorii au comparat 509 probe de A. baumannii recoltate de la 33 de specii de animale din 17 țări cu mii de probe clinice umane. Tulpinile izolate de la câini, pisici și cai aveau o similitudine de peste 99% cu cele responsabile de focarele din spitale. Acesta este rezultatul important pentru oricine are un animal acasă.

Acest lucru nu înseamnă că animalul de companie devine un pericol imediat. Studiul indică însă o posibilă rută de transmitere. Una mult mai aproape de mediul casnic decât se credea până acum. Miza este mare, pentru că A. baumannii este o bacterie rezistentă la antibiotice. Ea este asociată cu infecții severe și cu tratamente dificile, mai ales la pacienții internați.

Organizația Mondială a Sănătății a clasificat Acinetobacter baumannii drept agent patogen de „Prioritatea 1”. Este una dintre bacteriile care ridică cele mai serioase probleme prin rezistența la antibiotice. Până recent, atenția comunității științifice s-a concentrat pe fermele de animale. Ele erau văzute ca sursă principală de răspândire a rezistenței la antibiotice. Noul studiu mută accentul spre animalele care trăiesc lângă oameni.

Câinii, pisicile și caii, în grupul cu rezistență crescută

Cercetătorii de la Universitatea Agricolă din Nanjing și alte instituții din China au împărțit bacteriile izolate de la animale în două grupuri distincte. Diferența separă clar animalele de companie de cele de fermă în privința rezistenței la antimicrobiene.

„Bacteriile izolate de la animale se împart în două grupuri: unul cu rezistență crescută la antimicrobiene (AMR), dominat de cai, pisici și câini, și unul cu AMR scăzut, format din animale de fermă, păsări și faună sălbatică.”

Grupul cu rezistență crescută era dominat de cai, pisici și câini. La polul opus, grupul cu rezistență scăzută includea animale de fermă, păsări și faună sălbatică. Comparativ cu aceste categorii, animalele de companie au un profil mult mai apropiat de tulpinile problematice din spitale.

Un detaliu și mai relevant este identificarea repetată a clonului internațional ST25 la pisici, câini și cai. Bacteriile prelevate de la aceste animale erau aproape identice genetic cu cele care infectau pacienți din spitalele învecinate, cum relatează Descopera.

Implicații pentru sănătatea publică

Animalele de companie purtau și gene de rezistență la carbapeneme. Acestea sunt antibiotice de ultimă instanță, folosite exclusiv în medicina umană și interzise în zootehnie. Genele respective nu au apărut în probele prelevate de la păsări sau animale de fermă. Este o diferență importantă. Vorbim despre rezistență la unele dintre cele mai puternice opțiuni terapeutice disponibile azi.

Pentru familiile care au animale, este vorba mai degrabă de echilibru decât de panică. Studiul nu transformă conviețuirea cu un câine sau cu o pisică într-un risc cert. Dar arată că discuția despre rezistența la antibiotice nu mai ține doar de spitale sau de ferme. Ține și de spațiul domestic, unde contactul este zilnic și foarte apropiat.

Rămân însă și întrebări la care această cercetare nu răspunde încă. Nu știm cum anume s-ar produce transmiterea. Nu este demonstrată o transmitere directă de la un animal anume la un om anume. Nu există încă recomandări concrete despre testare sau măsuri preventive. Urmează ca studiile viitoare să arate cât de frecventă este această cale de transmitere și în ce condiții apare ea cel mai probabil.

Citește și: